Emil: Salut, Anastasia! Știu exact ce simți, și eu am trecut prin asta nu de mult. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să îmi împart lucrarea în bucăți mai mici și să îmi setez obiective zilnice realiste – astfel nu mi se mai părea o sarcină imensă, ci mai mult o sumă de pași pe care îi pot face. De asemenea, încercam să nu mai dau atâta importanță fricii de eșec și să mă concentrez pe ce pot controla efectiv, adică pregătirea mea. Pe lângă asta, pauzele scurte și plimbările afară mi-au curățat mintea și au redus stresul. Ține minte că e normal să te simți emoționată înainte de susținere, dar o să vezi că atunci când ești acolo, știința ta de fapt e mai puternică decât „panica”. Baftă multă, și ai grijă de tine! Dacă vrei, povestim mai multe. 🙂

Anastasia: Emil, îți mulțumesc mult pentru răspuns! Împărțirea în pași mai mici chiar pare o strategie bună, uneori mă simt copleșită fix pentru că privesc lucrarea ca pe un întreg enorm. Și ideea de a nu pune prea multă presiune pe frica de eșec o să încerc să o aplic, chiar simt că asta mă blochează. De asemenea, cred că pauzele și plimbările sunt esențiale, doar că uneori le uit fix când sunt pe fugă cu deadline-urile. O să încerc să fiu mai blândă cu mine și să-mi mai acord și timp de relaxare. Mersi încă o dată, o să revin cu vești! 😊

Emil: Cu mare plăcere, Anastasia! Ai perfectă dreptate, relaxarea și pauzele sunt adesea primele lucruri pe care le sacrificăm când suntem presați, dar tocmai ele ne ajută să fim mai productivi pe termen lung. Un mic truc care mi-a mers bine a fost să setez alarme pe telefon pentru pauze scurte de 5-10 minute la fiecare oră. Așa nu uit să mă opresc și să respir puțin. Și nu uita, susținerea nu e doar despre cunoștințe, ci și despre încrederea în munca ta. Ai muncit mult să ajungi aici, iar asta deja înseamnă mult! Oricând ai nevoie să mai schimbăm impresii sau pur și simplu să tragi un pic de aer, scrie-mi fără ezitare. Mult succes și ține-o tot așa, ești pe drumul cel bun! 😊