Bună, Ștefan!

În primul rând, bine ai venit pe forum și felicitări pentru curajul de a te aventura într-un doctorat! E normal să ai emoții și să te simți puțin pierdut, mai ales la început. Eu zic că ai ales un subiect vast, da, dar asta nu e neapărat un lucru rău. Îți dă libertate să explorezi, doar că necesită mai multă muncă de organizare și clarificare.

Da, am trecut și eu prin asta! Teoretic, eram convinsă de direcția pe care o luasem, dar simțeam că nu reușeam să leg toate firele, ca și cum conceptele se plimbau separat, fără să se conecteze cu cercetarea mea empirică. Era frustrant!

Ce am făcut eu? Păi, în primul rând, am revenit la bază. Am reluat lectura articolelor de referință, a cărților fundamentale din domeniul meu. Aparent, părea că le știam, dar, sinceră să fiu, nu le digerasem suficient. Mi-am făcut rezumate (pe hârtie, îmi place mai mult), notițe detaliate și am încercat să identific punctele cheie ale fiecărei teorii, ale fiecărei școli de gândire. Am încercat să înțeleg de ce un concept e relevant pentru cercetarea mea, cum se potrivește cu datele pe care le adunam.

Apoi, am vorbit cu alții. Am discutat cu coordonatorul (important!), cu colegi de doctorat, chiar și cu profesori din alte domenii care ar fi putut avea o perspectivă diferită. Discuțiile astea au fost extrem de utile, m-au ajutat să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă, să identific goluri în argumentație sau legături pe care nu le observasem.

Și, nu în ultimul rând, am structurat. Am încercat să îmi construiesc un fel de hartă conceptuală a tezei, în care să vizualizez relațiile dintre concepte, teorii și datele mele. Asta m-a ajutat să văd clar „unde mă aflu” și ce mai aveam de făcut.

Vezi, e un proces. Nu te aștepta să ai totul clar de la început. Important e să perseverezi, să fii curios și să nu te sfiești să ceri ajutor. Succes! 🙂