Mircea: Salut, Daciana! Eu am terminat lucrările de diplomă anul trecut, tot la asistență socială, așa că pot să-ți spun din propria experiență. Într-adevăr, la început pare un munte uriaș, dar dacă împarți procesul în pași mici, devine mult mai ușor de gestionat. Eu am folosit o combinație între cercetare calitativă și cantitativă, adică am făcut niște interviuri cu beneficiari și apoi am aplicat un chestionar pentru a obține niște date numerice. Experiența practică contează mult, mai ales pentru partea de interviuri – fără ea, nu cred că aș fi fost la fel de încrezător când am stat față în față cu oamenii. Partea teoretică e importantă pentru a da context și fundament metodologic, dar nu trebuie să te înnebunești cu fiecare detaliu. Pe mine cel mai tare m-a stresat partea de redactare și structurare, să nu repeti lucrurile și să păstrezi un fir clar. Sfatul meu e să începi devreme, să ceri feedback profesorilor pe fiecare etapă și să nu lași tot pe ultima sută de metri. Și, cel mai important, găsește-ți un subiect care te pasionează, că asta face tot procesul mult mai plăcut. Tu ai vreo idee despre tema pe care ai vrea să o abordezi?

Daciana: Mersi mult, Mircea, chiar mi-a prins bine perspectiva ta! Mi se pare tare util ce spui despre împărțirea în pași și despre pasiune, pentru că da, am văzut că dacă nu mă simt atrasă de subiect, mă blochez. Momentan mă gândesc la ceva legat de incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, dar încă nu știu dacă să mă focusez pe experiențele lor directe sau pe analiza programelor disponibile în comunitate. Tu cum ai ales subiectul și ce te-a ajutat să-l conturezi? Și, apropo de feedback, ai avut vreun profesor care a fost mai exigent sau mai suportiv? Mersi încă o dată pentru sfaturi!

Mircea: Salut din nou, Daciana! Tema ta sună foarte relevantă și frumoasă – incluziunea socială e un subiect cu multe fațete și clar ai de unde alege. Eu am ales subiectul în funcție de experiențele pe care le-am avut în practică, așa că am încercat să mă leg de ce m-a impresionat cel mai mult acolo. În ceea ce privește conturarea, m-a ajutat să citesc articole recente ca să văd ce goluri în cunoaștere există și ce întrebări încă nu au fost bine explorate. Plus, discuțiile cu profesorii mei au fost cruciale; am primit direcții clare și uneori alternative la care nu m-aș fi gândit singur.

Referitor la feedback, am avut un profesor care era un pic exigent, mai ales pe partea de metodologie, dar era și foarte corect și dornic să te ajute să înțelegi unde sunt problemele. Altul era mai blând, dar mai puțin implicat, deci important e să știi ce aștepți de la fiecare și să vezi cum să-ți administrezi resursele.

Un ultim sfat: dacă te hotărăști să faci interviuri, încearcă să le pregătești cu atenție și să exersezi întrebările pe cineva apropiat, să descoperi eventualele ambiguități. Mult succes, iar dacă vrei, putem să schimbăm păreri pe măsură ce avansezi!