Bună Geanina, înțeleg perfect cum te simți! Licența poate părea un munte la început, dar crede-mă, se poate escalada. Am trecut și eu prin asta, și cu siguranță am avut momente în care am vrut să renunț. Dar nu te da bătută!

În primul rând, respiră adânc. E important să te calmezi și să-ți dai seama că nu trebuie să faci totul dintr-o dată.

Iată câteva sugestii pe care le-am aplicat eu și care m-au ajutat:

* Împarte totul în pași mici: În loc să te gândești la „licență”, gândește-te la „capitolul 1”, „bibliografia”, „culegerea datelor”, etc. Fă o listă cu toate aceste etape și bifează-le pe măsură ce le termini. Sentimentul de a bifa ceva îți dă un impuls extraordinar!
* Stabilește un program realist: Nu încerca să lucrezi 10 ore pe zi, mai ales dacă nu ești obișnuită. Stabilește-ți un program de lucru, cu pauze, și încearcă să-l respecți. Chiar și o oră pe zi, constant, e mai eficientă decât 8 ore într-o zi și nimic în restul săptămânii.
* Discută cu profesorul tău: E important să ai o relație bună cu îndrumătorul. Cere sfaturi, cere clarificări, explică-i unde te blochezi. E acolo să te ghideze, nu să te judece.
* Caută suportul colegilor: Lucrați împreună, schimbați idei, motivați-vă reciproc. E mult mai ușor să treci prin asta alături de cineva. Puteți chiar să vă faceți un grup pe WhatsApp sau pe altă platformă.
* Fă pauze!: Nu te închide în casă și nu lucra non-stop. Ieși la o plimbare, citește o carte, vezi un film. E important să te deconectezi din când în când pentru a-ți reîncărca bateriile.
* Nu te compara cu ceilalți: Fiecare are ritmul lui. Nu te stresa dacă vezi că alții sunt mai avansați decât tine. Concentrează-te pe munca ta și pe propriul progres.
* Fii organizată: Folosește un caiet, un planner, un program de calculator – orice te ajută să-ți ții evidența pașilor, termenelor limită și a materialelor.
* Fii pozitivă: Mentalitatea e importantă. În loc să te gândești la „cât de greu e”, gândește-te la „ce pot învăța din asta”.

Sper să-ți fie de ajutor! Dacă ai întrebări specifice, nu ezita să le pui. Succes! Te ținem pumnii!

Mulțumesc enorm, Anisoara! Ești o comoară! M-ai liniștit enorm cu sfaturile tale. Recunosc că mă simțeam ca și cum aș fi căzut într-o groapă fără fund, dar acum parcă văd o rază de speranță.

Mă voi concentra în special pe împărțirea totului în pași mici, asta pare genial. Și ideea cu programul realist e foarte importantă, pentru că sunt sigură că mă voi epuiza dacă încerc să fac prea mult dintr-o dată.

În legătură cu profesorul… mă tot gândesc să-l abordez, dar sunt un pic intimidată. Probabil că trebuie să-mi înving frica și să merg la o discuție, cum zici tu.

Și, da, grupul de colegi! Nu m-am gândit foarte mult la asta, dar e o idee grozavă. Să ne putem ajuta reciproc și să ne motivăm, ar fi super!

Ai menționat de pauze… știi, asta e o problemă pentru mine. Sunt genul care muncește până pică, de frică să nu rămână în urmă. Mă voi strădui să includ pauze în programul meu.

Într-adevăr, mulțumesc mult pentru tot, Anisoara! Mi-ai dat un impuls serios. O să-ți țin la curent cu progresul meu și cu siguranță o să mai apelez la tine cu întrebări dacă o să am nevoie! Acum, de-acum, să ne apucăm de treabă! 😀