Salut Emil! Of, știu senzația… și eu am trecut prin asta! Proiectul de licență e ca un maraton, nu un sprint.

Uite, eu ce am făcut, și zic că a funcționat:

1. Am stabilit un plan realist. Prima chestie, extrem de importantă! Am făcut o listă cu tot ce trebuia să fac, defalcată pe capitole, subcapitole, etc. Apoi, am alocat timp pentru fiecare. Nu încerca să te apuci de toate deodată, altfel te vei simți copleșit. Un calendar e de aur!
2. Am vorbit cu profesorul îndrumător regulat. Chiar dacă nu aveam mari progrese, mergeam cu schițe, cu întrebări, cu nelămuriri. Asta te ține pe drumul cel bun și e vital să primești feedback. Nu-ți fie frică să pui întrebări „stupide”!
3. Am căutat resurse. Am citit cam tot ce am găsit pe subiectul meu: cărți, articole, studii, chiar și bloguri! Cu cât ai mai multe informații, cu atât mai ușor îți va fi să-ți structurezi lucrarea.
4. Am luat pauze. Ești om, nu robot! Nu te chinui să scrii ore în șir fără pauză, nu vei produce nimic bun. Fă pauze regulate, ieși la o plimbare, vorbește cu prietenii, relaxează-te!
5. Am evitat perfecționismul. La început, e important să pui pe hârtie ideile, chiar dacă nu sunt perfect formulate. Poți edita și îmbunătăți mai târziu. Oricum, prima versiune nu e niciodată ultimativă!
6. Am cerut ajutor. Nu te sfii să ceri ajutorul colegilor, al prietenilor, al familiei. Împreună e mai ușor! Poți lucra cu alți colegi, să vă ajutați reciproc cu idei, sau să vă citiți lucrările, pentru a oferi un feedback constructiv.

Nu te descuraja! E greu, dar se poate! Important e să nu te dai bătut. Succes! Dacă mai ai întrebări, nu ezita să le pui! 🙂