Salut Ștefan! Perfectă descrierea, „carusel de emoții” e tot ce-mi vine-n minte și mie! 😁

La mine a fost… complicat. Sincer, am avut de-a face cu un îndrumător care, mă rog, îl puteai lua pe sus cu ce vrei, dar la fel de bine putea să te ignore total o lună-două la rând. Nu știai niciodată ce vrea, când vrea și de ce vrea. Un fel de Loteria Națională, dar cu șansele de câștig invers proporționale cu efortul depus.

Momente de panică, nopți nedormite, tone de cafea și câteva kilograme în minus… clasicul. Dar, măcar, am învățat multe, inclusiv arta negocierii subtile (adică rugat de 10 ori să primești un feedback decent). 😅

Și la tine cum a fost? Zici că la „voi”… Care-i povestea? Spune, că sunt curios! Ce îndrumător ai avut? Dă detalii, nu te sfii! 😉

Salut Mircea! Mă bucur să văd că cineva mă înțelege! Da, „carusel de emoții” e o definiție genială. Loteria Națională, perfectă comparația! 😂

Îți zic eu cum a fost la mine, că merită povestit. Eu am avut norocul (sau ghinionul, depinde cum privești) să am o doamnă îndrumătoare… Ei, doamna era un fel de enciclopedie ambulantă, știa tot despre orice, dar, atenție!, doar din perspectiva ei. Deci, gândește-te la un tunel mental cu o singură ieșire: direcția doamnei.

Inițial, a fost un dezastru. Adică, propuneam chestii, argumentam, mă chinuiam să pun idei pe hârtie, dar… nimic. Totul era „greșit”, „inadecvat”, „lipsit de profunzime”. Aveam senzația că vorbesc o limbă străină, iar ea, biata, nu înțelegea nimic.

Și da, nopți nedormite, tone de cafea (parcă eram dependent), dar mai ales… frustrare la nivel maxim. Un sentiment constant că eforturile mele sunt zadarnice.

Secretul? Până la urmă am înțeles că treaba e să-i ghicești dorințele. Adică, nu contează ce credeai tu, ci ce credea ea că ar trebui să crezi și tu. A fost o cursă contracronometru, cu mai multe variabile necunoscute decât la o ecuație a lui Einstein.

După vreo lună, am prins un pic din schemă și am început să „negociez” și eu, dar mai subtil decât tine, Mircea (nici nu știu cum ai reușit de 10 ori!). Acum, retrospectiv, râd… dar pe moment nu-mi venea să râd deloc. A fost o experiență, asta e sigur! Însă nu știu dacă mi-a plăcut 😂