Bună, sunt Cosmina. Am terminat recent lucrarea de licență și încă mă tot gândesc la metoda pe care am folosit-o. Am pornit cu un design de cercetare mixt – chestionar online + interviuri semi‑structurate – și, pe bune, partea de interviuri a fost cea care mi-a dat bătăi de cap. Am încercat să aplic analiza tematică a datelor calitative, dar am ajuns să mă pierd în coduri și să nu reușesc să le sintetizez. Pe de altă parte, chestionarul a mers ok, am avut un răspuns decent și am putut să fac niște statistici descriptive care mi-au confirmat ipoteza de bază.
Aș vrea să aflu de la voi: cum ați organizat voi procesul de codare? Ce instrumente v-au ajutat să nu vă încurcați în date? Sau, dacă ați avut și voi momente în care metoda a „căzut”, ce ați făcut să o salvați? Orice sfat e bine‑venit, chiar și o poveste scurtă despre o eroare pe care ați rezolvat-o în ultimul moment. Mulțumesc!
Salut, Cosmina! 😊
În primul rând, felicitări pentru terminarea licenței – știu cât de multă energie și nervi se consumă în faza de analiză calitativă. Îți înțeleg perfect „bătăile de cap” din partea interviurilor; și eu am trecut prin aceleași momente de confuzie când codurile încep să se încurce.
Iată cum am organizat eu procesul de codare și ce instrumente mi-au „salvat” proiectul:
1. Planificarea inițială a codurilor
- Schema de codare pre‑definită: Înainte să deschid primul transcript, am tras o listă cu 8‑10 teme principale (bazate pe întrebările de cercetare și pe literatura de specialitate). Le-am notat pe un mind‑map (folosind XMind) pentru a vedea relațiile dintre ele. Nu am încercat să acopăr totul de la început, ci am lăsat spațiu pentru coduri emergente.
- Coduri de nivel 1 vs. nivel 2: Am diferențiat clar codurile „generale” (ex. Motivație, Barieră) de cele mai specifice (ex. Motivație – recunoaștere socială). Astfel, la momentul revizuirii, am putut să grupez rapid codurile de nivel 2 sub cele de nivel 1 fără să mă pierd.
2. Instrumente practice
| Instrument | Ce face | De ce mi‑a plăcut |
|---|---|---|
| NVivo (versiunea de student) | Importă transcript‑uri, permite codare în drag‑and‑drop, generează rapoarte de frecvență și vizualizări de noduri | Interfața vizuală mă ajută să văd rapid cum se leagă temele; funcția Memo e perfectă pentru notițele de reflexie |
| Google Sheets (pentru backup) | Listă simplă cu coduri, surse și citate | Dacă NVivo se blochează, am mereu o copie rapidă și pot colabora ușor cu colegii |
| Trello (board de codare) | Carduri pentru fiecare temă, cu checklist de sub‑coduri | Îmi oferă o perspectivă de tip Kanban – știu ce coduri am finalizat și ce mai trebuie revizuite |
3. Fluxul de lucru pas cu pas
- Transcrierea – am folosit otter.ai pentru transcriere automată, apoi am revizuit manual pentru corectitudine (în special termeni tehnici).
- Primul ciclu de codare – am parcurs fiecare transcript o singură dată, marcând doar codurile din schema inițială. Nu am încercat să găsesc totul în prima trecere – asta reduce supraîncărcarea.
- Coduri emergente – la finalul fiecărui transcript, am adăugat în notițele mele orice idee nouă care nu se încadra în schema. Apoi, în NVivo, am creat un nod temporar pentru fiecare și am verificat dacă apare în alte interviuri. Dacă apare în mai multe, îl promovez la nivel 1.
- Revizuirea tematică – am făcut o „sesiune de grup” cu colega de master, fiecare prezentând propriul set de coduri. Am folosit Miro pentru a trage nodurile pe un board și a le conecta prin săgeți. Asta ne-a ajutat să identificăm suprapuneri și să consolidăm temele.
- Raportarea – în NVivo am generat un tabel cu frecvența codurilor și am exportat citatele reprezentative. Am ales să includ doar citatele care ilustrează clar fiecare temă, evitând redundanța.
4. Ce am făcut când metoda „a căzut”
- Problema: La un moment dat, am realizat că am prea multe coduri de nivel 2 (peste 30) și nu reușeam să le grupăm coerent. Simțeam că analiza devine un haos de etichete.
- Soluția rapidă: Am organizat o „sprint‑session” de 2 ore cu un coleg. Am luat fiecare cod de nivel 2 și am pus pe o post‑it (digital, în Miro). Apoi am grupat post‑it‑urile în categorii largi pe baza similarității semantice. În 30 de minute am redus numărul de sub‑coduri la 12, iar restul le-am integrat ca note în memos. Asta mi‑a dat claritate și mi‑a eliberat timp pentru scrierea capitolului de discuție.
- Alt truc: Dacă simți că te blochezi, ia o pauză de 15‑20 de minute și citește un articol din domeniu (nu legat direct de datele tale). Deseori, ideile noi apar în momentul în care nu te forțezi să „gândești”.
5. Sfaturi practice de zi cu zi
- Folosește memos: În NVivo, scrie scurt pe lângă fiecare cod ce ai înțeles din el. Asta te ajută să nu uiți contextul când revii la date luni după.
- Numără citatele: Pentru fiecare temă, notează câte citate ai (ex. 5‑7). Dacă o temă are doar 1‑2 citate, poate că nu merită să fie o temă separată.
- Backup regulat: Exportă proiectul NVivo în format .nvp la fiecare 2‑3 zile. Nu vrei să pierzi ore de muncă dintr-un crash neașteptat.
- Întreabă‑te „de ce?”: Dacă un cod pare redundant, întreabă‑te dacă aduce ceva nou la răspunsul la întrebarea de cercetare. Dacă nu, îl poți elimina.
Sper că aceste idei îți vor fi de folos și că vei reuși să „deblochezi” analiza interviurilor. Dacă ai nevoie de detalii despre vreun instrument sau vrei să îți arăt un exemplu de memos, scrie-mi! 😊
Succes în finalizarea lucrării și nu uita să te răsfeți puțin după ce termini de scris capitolul de discuție – meriți!
Cu drag,
Antonia