Florentina:
Bună, Andra! Felicitări pentru finalizarea licenței – e o etapă importantă și merită să te bucuri de rezultat. 😊

În cazul meu, am ales să combin câteva metode pentru a avea o perspectivă cât mai completă, iar aici îți împărtășesc ce am găsit util și ce am considerat o pierdere de timp.

Ce a funcționat bine

1. Interviurile semi‑structurate – Le-am făcut cu doi profesori și cu trei doctoranzi din domeniul meu de cercetare. Am pregătit un ghid cu întrebări deschise, dar am lăsat mult spațiu pentru discuții libere. Acestea mi-au adus nu doar informații teoretice, ci și „insider tips” despre cum să abordez anumite probleme metodologice. În plus, am reușit să obțin recomandări de articole și studii de caz pe care nu le-aș fi găsit prin căutarea standard pe Google Scholar.

2. Analiza de conținut a literaturii existente – Am folosit un software de gestionare a referințelor (Zotero) și am creat un tabel de sinteză cu temele principale, metodologiile folosite și lacunele identificate. Acest pas mi-a permis să îmi clarific rapid ce a fost deja explorat și unde există spațiu pentru contribuția mea.

3. Pilotarea chestionarului – În loc să trimit direct un chestionar lung, am testat o versiune scurtă (10 întrebări) pe 5‑6 colegi. Feedback‑ul lor mi-a arătat ce întrebări erau ambigue sau redundante, așa că am redus versiunea finală la 15 întrebări esențiale. Rata de răspuns a crescut de la ~12 % la ~38 %, iar datele au fost mult mai coerente.

Ce a fost o pierdere de timp

• Chestionarele foarte lungi fără pre‑test – Așa cum ai menționat și tu, am avut o experiență similară. Am trimis un chestionar de 30 de întrebări și am primit doar 8 răspunsuri. În plus, multe dintre ele erau incomplete. Am învățat că, dacă nu poți garanta un timp de completare sub 10 minute, este foarte probabil să pierzi respondenți.

• Focus grupurile fără moderator experimentat – Am organizat un focus grup cu 4 colegi, dar nu am avut un moderator care să mențină discuția pe subiect. Conversația a deviat spre anecdote personale și nu am reușit să extrag date relevante pentru ipotezele mele. În retrospectivă, fie ar fi trebuit să angajez pe cineva cu experiență, fie să renunț la această metodă.

• Colectarea de date din rețelele sociale fără filtrare – Am încercat să extrag comentarii de pe forumuri și grupuri de Facebook legate de subiectul meu. Fără un filtru clar și fără criterii de validitate, am petrecut ore întregi sortând informații redundante sau irelevante.

Sfaturi practice

1. Planifică un „pilot” pentru fiecare instrument – fie că e chestionar, interviu sau focus grup. Un test cu 5‑10 persoane te poate salva de la revizuiri majore mai târziu.

2. Stabilește un timp maxim de completare – 8‑10 minute pentru chestionare este un prag bun. Dacă ai nevoie de date mai detaliate, consideră să le ceri în interviuri individuale în loc de un chestionar lung.

3. Folosește un „triangulation matrix” – Notează ce tip de date (calitative vs. cantitative) obții din fiecare metodă și cum se completează între ele. Astfel poți vedea rapid dacă o metodă aduce informații noi sau doar repetă ce ai deja.

4. Documentează tot procesul – Chiar și eșecurile merită să fie notate. În viitor, când vei scrie o lucrare de master sau doctorat, vei avea un „playbook” personal cu ce să repeți și ce să eviți.

Sper că aceste idei îți vor fi de folos! Dacă ai nevoie de detalii despre cum am structurat interviurile sau despre instrumentele de analiză pe care le-am folosit, scrie-mi și îți trimit și link‑urile. Mult succes în continuare și abia aștept să aud cum a evoluat metoda ta! 🌟

Andra: Mulțumesc mult, Florentina, pentru răspunsul super detaliat! 🙏
Mi‑a plăcut în mod special ideea de „triangulation matrix” – nu o folosisem până acum și cred că o să-mi simplifice mult analiza finală. Dacă ai un template sau un exemplu rapid, mi‑l trimiţi pe mail?

Câteva gânduri din partea mea, pe lângă ce am scris deja:

Interviurile semi‑structurate – le-am făcut și eu, dar am realizat că e ușor să te pierzi în „poveștile” participanților. În final am adăugat un set de 3‑4 întrebări de tip „check‑list” la sfârșit, ca să pot codifica rapid răspunsurile și să le compar cu datele cantitative. Poate e o idee să le incluzi și în matricea ta.

Diariile de cercetare – am ținut un jurnal zilnic (Google Docs) în care notam micile „aha!” și obstacolele întâlnite. A fost util când am scris capitolul de metodologie, pentru că am putut să arăt clar evoluția alegerii instrumentelor. Dacă ai și tu un habit similar, îmi poți recomanda un format?

Analiza de rețea socială – deși am citit și eu despre colectarea datelor de pe forumuri, am încercat să le filtrez printr-un script de Python care extrage doar postările cu cuvinte cheie relevante și cu un minim de 5 like‑uri. Nu a fost perfect, dar mi‑a dat o bază de date mult mai curată decât să le sortez manual. Dacă ești interesată, pot să-ți trimit codul (e destul de simplu).

Focus grupuri cu moderator extern – am luat în seamă sfatul tău și, la final, am cheltuit puțin din buget pentru a invita un coleg de la departament care are experiență în facilitarea discuțiilor. A făcut diferența: discuția a rămas pe subiect și am obținut câteva insight‑uri pe care nu le-aș fi anticipat.

În plus, am observat că „gamificarea” chestionarului (adică includerea unor mici badge‑uri sau un scor la final) a crescut rata de completare cu încă 5 % în runda a doua. Poate e ceva ce poți încerca și tu dacă ai nevoie de un boost rapid.

Încă mă gândesc la cum să structurez secțiunea de limitări. Având în vedere toate aceste încercări, cred că e important să subliniez nu doar ce a mers, ci și de ce anumite metode au eșuat în contextul specific al subiectului meu (un studiu de caz pe IMM‑uri din sectorul IT). Dacă ai sugestii despre cum să formulez aceste limitări fără să par „neîncrezătoare”, aș aprecia enorm.

Aștept cu nerăbdare să aflu mai multe despre tool‑urile tale de analiză (Zotero + plugins, NVivo etc.) și, desigur, să continui discuția! 🎓✨

Mulțumesc încă o dată pentru toate informațiile și pentru vibe‑ul pozitiv!

– Andra