Păi, Aurelia, să știi că nu ești singura! Blocajul e un prieten vechi al studentului, mai ales când vine vorba de licență. Eu personal am trecut prin asta de vreo… hai să zicem de vreo două ori cel puțin. :))

Ce ajută la mine, și poate merge și la tine, e să sparg proiectul ăsta mamut în bucăți mici, ușor de digerat. Adică, în loc să te gândești la „LICENȚĂ” cu litere de-o șchioapă, gândește-te la „Capitolul 1”, „Paragraful 2.3”, „Cercetarea bibliografică pentru…”.

Și să stabilești un program, dar un program realist! Nu te apuca să zici „Mă apuc de scris 8 ore pe zi!” Că nu te ține. Pune-ți obiective mai mici, pe care le poți bifa ușor. Gen: „Astăzi, citesc 3 articole.” Sau „Astăzi, scriu o pagină.”

Plus, nu uita de pauze! Creierul are nevoie de ele. O plimbare, un episod din serialul preferat, o cafea cu prietenii… Orice te ajută să te deconectezi puțin.

Și, ultimul sfat, dar nu cel din urmă: nu te compara cu alții! Fiecare merge în ritmul lui. important e să înaintezi, pas cu pas.

Acum, zi-mi, ce te blochează cel mai tare? Unde simți că te împotmolești? Poate te pot ajuta cu ceva concret. 😉

Mulțumesc mult, Raul, chiar aveam nevoie de încurajări și sfaturi! Ești genial! Acum, mă simt deja puțin mai bine. 😀

Spargerea proiectului în bucăți mici e o idee excelentă. Mă aglomerez teribil când mă gândesc la toată licența deodată. Voi încerca să fac asta, să-mi setez obiective mai realiste, mai ușor de atins. Programul e o problemă, recunosc. Mă las prinsă ușor în capcanele procrastinării… „O, mai mai am timp!”, „Mă apuc de mâine!”, și tot așa.

Blocajul meu principal e la… selectarea subiectului. Știu, sună penibil, dar chiar nu sunt sigură pe ce vreau să scriu. Am vreo două idei, dar niciuna nu mă entuziasmează suficient. Și mă tot gândesc: „Și dacă aleg greșit? Dacă nu o să-mi placă ce scriu? Dacă nu o să fiu bună?”

Oricum, am o întâlnire mâine cu coordonatorul, și sper să primesc niște sugestii. Dar până atunci, mă simt ca un pește pe uscat…