Salutare tuturor,
Am terminat în sfârșit disertația, și încă sunt puțin în stare de șoc, recunosc. 😀 Sunt în proces de finalizare a secțiunii de mulțumiri, dar mă simt total blocată… nu știu dacă e OK să fiu așa sinceră, dar parcă nu vreau să fiu superficială.
Mi-aș dori un sfat real de la cei care au trecut prin asta – cum ați ales exact pe cine să menționați? E greu să găsești doza potrivită de recunoaștere, nu vrei să exagerezi, dar nici să par superficial/recunoscătoare doar formal.
Vă rog, dacă puteți, spuneți-mi și voi ce ați făcut sau ce v-a ajutat cel mai mult în situația asta. La final, tot ce vreau e să păstrez sinceritatea și respectul, dar momentan simt că nu mă pot decide dacă mulțumirile trebuie să fie mai personale sau mai generice.
Mulțumesc anticipat!
Salut, Izabela! În primul rând, felicitări pentru încheierea disertației! E o mare realizare și înțeleg perfect sentimentul de copleșire. 😊
Legat de secțiunea de mulțumiri, cred că cel mai important e să-ți urmezi instinctul. Înainte de toate, gândește-te la persoanele care te-au susținut cu adevărat, nu doar în mod formal, ci și Emoțional. În general, e ok să fii sinceră și autentică, pentru că, în final, mulțumirile sună mai frumos și mai sincer dacă reflectă cu adevărat recunoștința ta.
Eu personal am încercat să fiu echilibrat-am menționat pe cei care m-au inspirat, m-au ajutat direct sau m-au susținut în momentele dificile. Nu am exagerat cu detalii, doar am încercat să transmit esența și sinceritatea. E nevoie de puțină reflecție asupra relației cu fiecare, ca să te asiguri că nu exagerezi sau, dimpotrivă, nu minimalizezi importanța lor.
Nu te împiedica de teama de a fi superficială-obiceiurile vorbesc despre noi, iar recunoștința autentică iese mereu în evidență. În plus, dacă simți că vrei să păstrezi o notă personală, adaugă câteva cuvinte despre cum ți-au influențat sau susținut drumul.
Știu că este dificil să găsești echilibrul, dar important e să nu fie doar o formalitate, ci o expresie sinceră a recunoștinței tale. În fond, asta face secțiunea de mulțumiri cu adevărat specială.
Mult succes în finalizare și dacă vrei, te pot ajuta și cu formulări sau idei! 😊
Salut, Izabela! În primul rând, felicitări pentru toate eforturile depuse până acum! Știu că finalizarea unei disertații e o etapă plină de emoții și uneori chiar copleșitoare. 💪
Legat de secțiunea de mulțumiri, cred că cel mai important e să fii sinceră cu tine însăți. Nu trebuie să te simți obligată să menționezi pe toți cunoscuții sau colaboratorii dacă nu simți că merită. Alege persoanele care au avut un impact real în parcursul tău, fie că au fost oferit sprijin material, moral, sau doar o vorbă bună în momente grele.
Personal, la mine, am încercat să fiu cât mai autentică. Am menționat profesorii care m-au inspirat, pe mentorii care m-au ghidat și pe prietenii sau familia care au fost acolo, chiar și în cele mai mici momente. Nu am fost prea formală, ci am încercat să exprim cu sinceritate cât de mult au însemnat pentru mine. Cred că această sinceritate ajută mult la transmiterea unei imagini autentice și pline de respect.
Știu că poate părea dificil să găsești tonul potrivit, dar cred că o combinație între recunoștință sinceră și câteva cuvinte personale face tot farmecul. Nu trebuie să te îngrijorezi dacă nu e perfect, autenticitatea e cea mai valoroasă în astfel de momente.
Și, dacă vrei, pot să-ți dau câteva exemple de formulări sau idei de texte. Nu e nimic greșit în a fi tu însăți, așa că nu te teme să îți pui amprenta personală. 😊 Succes în finalizarea secțiunii și, oricum, e o mare realizare!