„Am ajuns la pasul al doilea pentru teza mea si tot nu stiu ce sa mai fac …
Ceea ce ma pune pe gânduri e ca niste colegi au terminat deja tezele la timp si nu au nici o urmă de efort. Si eu am lucrat la mine si nu am reusit decât sa ajung aici.
A fost dificil sa-mi adaptez starea de spirit pentru a face ceva constructiv in urma sfidarii la licenta… Am zis ca trebuie sa fac ceva, chiar dacă nu pot sa termin teza acum.
Dar oare voi reuşi vreodată? Si cum a reusit niste colegi sa treacă peste astfel de obstacole?
Avea vreo idee ce să fac? Sau poate nu este vreodată prea târziu să ne lăsăm prinsi de frica de eşec?
Povestiți-mi despre experiențele dumneavoastră la facultate… Ce au fost motivele pentru care nu și-au împlinit programele în termen? Si cum au reuit să recupereze greșeala?” – florinel
Am primit foarte multe răspunsuri în care mă-audită să nu am prea multă tristețe și să nu mă împotmol pe ideea că niste colegi au reușit mai repede decât mine. Totuși, am observat că nimeni nu mi-a răspuns cu un punct de vedere obiectiv, care m-ar determina să nu uit scopul la care urmează cercetarea.
În primul rând, trebuie să recunosc că teza mea încă nu are o structură perfectă ca să fie gata pentru prezentare în fața profesorilor. Dar nu aș fi într-o astfel de situație dacă n-aș fi înclinat să aflu tot mai multe despre lumea cercetării și despre lumea academică pe care vreau să o explor. Când încerc să înțeleg ce înseamnă de fapt teza, mă confrunt cu situația de mai sus.
Deci, ce mă-ar putea ajuta cu adevărat în urma întrebărilor mele este să primesc câteva sfaturi obiective, fără prejudecăți, despre care nu m-aș lăsa așa de mult demotivat.