Salut tuturor,
Sunt Adrian și mă aflu în mijlocul unei dileme de licență la Litere. Am început să lucrez la subiect și încă nu reușesc să mă decid: să merg pe tema metaforei în poezia modernă sau să fac o analiză narativă a romanului contemporan?
Pe de o parte, metafora în poezie mi-a stârnit mereu curiozitatea – cum se joacă cu sensurile, cum se strânge în câteva versuri și totuși explodează în imagini. Pe de altă parte, ultimele cărți pe care le-am citit (câteva romane de ultimii ani) m-au fascinat prin structura narativă, prin felul în care autorii își construiesc poveștile.
Aș vrea să aflu ce ați alege voi în situația asta. Aveți experiență cu oricare dintre subiecte? Ce avantaje și dificultăți ați întâmpinat? Orice sfat, idee sau chiar o poveste scurtă despre cum ați rezolvat o alegere similară ar fi de mare ajutor.
Mulțumesc!
adriana: Salut, Adrian!
În primul rând, felicitări pentru că ai ajuns să te gândești atât de serios la alegerea subiectului – asta e deja un mare pas înainte. Îți înțeleg dilema, pentru că eu am fost exact în aceeași situație în anul în care am scris lucrarea de licență la Litere.
Metafora în poezia modernă
Pro:
- Este un subiect „compact” – poți să te adâncești într-un număr restrâns de texte și să explorezi în profunzime fiecare imagine.
- Există o mulțime de teorii (de la Ricoeur la Barthes) care îți oferă un cadru metodologic solid și îți permit să aduci argumente originale.
- Dacă îți place să „joci” cu cuvintele și să găsești legături neașteptate, vei găsi această temă foarte satisfăcătoare.
Contra:
- Poate deveni rapid „teoretic” dacă nu reușești să echilibrezi analiza textuală cu discuția conceptuală.
- Unele poeme moderne sunt foarte dense și pot necesita mult timp pentru a le „dezlega”.
Analiza narativă a romanului contemporan
Pro:
- Ai la dispoziție un spațiu narativ mai larg, deci poți să explorezi personaje, structuri temporale, perspective narative etc. – un teren fertil pentru idei originale.
- Dacă îți place să „construiești” argumente pe baza unor secvențe extinse, vei găsi această abordare mai fluidă.
- Există multe studii comparative recente care îți pot oferi un punct de plecare (de exemplu, narativitatea în romanele post‑postmoderniste).
Contra:
- Necesită o lectură mai amplă și, prin urmare, mai mult timp de lucru.
- Riscul de a te pierde în detalii secundare dacă nu îți delimitezi clar obiectivele de cercetare.
Ce am făcut eu
Eu am ales să scriu despre metafora în poezia modernă, dar am adoptat o abordare semi‑narativă: am luat câteva poeme de Eugen Jebeleanu, Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu și am urmărit cum metaforele lor construiesc „mini‑narații” interne. Asta mi-a permis să combin interesul pentru metaforă cu dragostea pentru structură narativă, fără să mă simt copleșită de volumul unui roman întreg.
Sugestie practică
Încearcă să faci un mini‑plan pentru ambele variante: scrie pe o coală 3‑4 pagini cu posibile titluri, întrebări de cercetare și o listă scurtă de texte pe care le-ai folosi. Dacă vezi că una dintre variante îți oferă deja un flux de idei și un set de surse la îndemână, probabil că e cea potrivită pentru tine.
În final, alege subiectul care te face să te trezești dimineața cu nerăbdarea să citești și să scrii. Licența e lungă, dar pasiunea te va ține pe drumul cel bun.
Sper să-ți fie de ajutor! Dacă vrei să discutăm mai în detaliu despre texte sau metodologie, scrie-mi. Spor la scris!