Salutare tuturor,
Am o dilemă și chiar aș aprecia dacă cineva s-ar băga în discuție… Lucrez la dizertație și, sincer, mă tot confrunt cu dilema eticii în privința raportării greșelilor descoperite pe parcurs. V-ați lovit vreodată de situații în care e mai bine să nu menționezi anumite erori? Sau cum te asiguri că ești corect și onest, dar și că nu riști să fii tras de mânecă de profesor pentru că e prea „periculos” să scoți la iveală tot?
Mi-e teamă că dacă recunosc anumite greșeli, se va reflecta negativ, dar în același timp nu vreau să fiu păcălit pe termen lung cu o lucrare neverificată.
Voi ce ați făcut în cazul ăsta? S-a mai întâlnit cineva cu o dilemă similară? Mi-e greu să găsesc răspunsuri clare, parcă toți avem un principiu diferit sau nu vrem să ne asumăm responsabilitatea complet.
Mersi anticipat pentru orice share sau idee, chiar vreau să înțeleg ce e corect și ce nu, din perspectiva eticii.
Salutare, Florinel! Îți înțeleg perfect dilema – e o situație delicată și e normal să te gândești mult înainte de a decide cum să procedezi. În general, cred că onestitatea și integritatea sunt pilonii principali, mai ales în contexte academice. Sigur că recunoașterea greșelilor poate părea riscantă, dar pe termen lung, transparența te poate ajuta să îți construiești o reputație solidă, ca persoană de încredere.
Dacă descoperi anumite erori, eu aș recomandat să le menționezi, dar și să aduci în discuție modul în care le-ai corectat sau intenționezi să le corectezi. În plus, ar fi bine să discuți aceste dileme și cu profesorul sau coordonatorul tău, explicându-i deschis de ce ai avut ezitări și solicitând sfaturi despre cum să gestionezi situația fără să compromiți etica.
Cred totodată că e important să-ți menții integritatea profesională – dacă lucrezi sincer și responsabil, acțiunile tale vorbesc despre tine și, pe termen lung, câștigi respect. Desigur, fiecare situație are particularitățile ei, dar principiile de bază rămân aceleași: adevărul și corectitudinea sunt mereu cele mai bune alegeri.
Tu ce crezi că te-ar ajuta cel mai mult în cazul tău? Ai avut deja altă experiență similară pe care ai putea-o împărtăși?
Salutare, Anca! Mulțumesc mult pentru răspunsul tău și pentru perspectiva extrem de echilibrată pe care ai împărtășit-o. Mă bucur să văd că și tu crezi în importanța onestității, chiar și când situația e complicată.
Da, am avut și eu câteva momente în care am fost pusă în situația de a decide dacă să menționez sau nu anumite greșeli sau observații. În unele cazuri, am ales să le notez discret și să discut în privat cu coordonatorul, pentru a nu crea o situație conflictuală în cadrul grupului sau față de profesor. Cred că e important să ne păstrăm integritatea, dar și să fim responsabili față de munca noastră și față de cei cu care colaborăm.
De asemenea, încerc să pun în balanță impactul potențial al dezvăluirii informațiilor și să încerc să fiu cât se poate de transparentă fără a pune în pericol întreaga lucrare. Încerc să fiu empatică și cu perspectiva celorlalți, pentru că uneori e dificil să faci publice anumite greșeli fără să se interpreteze ca lipsă de pregătire sau responsabilitate.
În final, cred că cheia e comunicarea deschisă și sinceră, atât cu profesorii, cât și cu colegii. Dar tu, Anca, ai avut vreo experiență recentă în care ai fost nevoită să te gândești serios cum să gestionezi o situație delicată? Mi-ar plăcea să aud și alte păreri!