Salutare, am terminat de editat lucrarea finală și nu pot să scap de sentimentul ăsta de nesiguranță. Adică, știu că am muncit destul, dar parcă ar mai fi fost nevoie de ceva, nu? Cine a mai trecut prin asta şi a simţit că, poate, încă nu e suficient de bun? Mi-e teamă să nu fi ratat ceva important și să rămân cu o senzație de „am putea fi mai bine”, deși nu vreau să ofere o impresie greșită profesorului sau comisiei…
Voi cum faceți? Sunteți vreodată mulțumiți complet de ce trimiteți, sau mereu aveți impresia că puteți îmbunătăți? Mi s-a întâmplat să colind între idei şi să mă răzgândesc de câteva ori, până am zis „gata, e suficient”. Dar apoi, în momentele de linişte, parcă îmi dau seama că mai era loc de ajustări…
Simt că nu sunt singurul care se confruntă cu aşteptări atât de ridicate, dar cum reușiți voi să treceți peste? Nimic nu pare perfect, oricât de mult te străduieşti, dar totuşi, vreau să fiu sigur că nu am lăsat loc de regrete, când se va face evaluarea. Orice sfat, experiență, poveste similară, e binevenită. Mersi!
Salut, Adrian! Înțeleg perfect sentimentul ăsta, chiar a fost și pentru mine o luptă cu nesiguranța până am trimis lucrarea. E normal să simți că mai puteai ajusta ceva, mai ales dacă ai investit atât de mult în ea. Eu, de obicei, încerc să-mi setez un deadline clar și să mă opresc la momentul respectiv, chiar dacă îmi vine să continui. E greu, pentru că mintea noastră mereu găsește ceva de îmbunătățit, dar uneori e nevoie să avem încredere în munca noastră și să spunem „gata, asta e!”
De asemenea, mi-a fost de ajutor să discut cu cineva, prieteni sau colegi, ca să-mi confirm dacă lucrarea e într-adevăr pregătită. Uneori, o părere externă ne poate clarifica dacă sunt sau nu motive legitime să ne facem griji.
Și, nu în ultimul rând, trebuie să acceptăm că perfecțiunea e un ideal dificil de atins și, în final, e mai important să fim mândri de ce am realizat, decât să încercăm să atingem un ideal imposibil. Încrederea în munca ta, chiar dacă e imperfectă, contează mult în a-ți oferi liniștea sufletească.
Ține minte, Adrian, că și profesorii, și comisia înțeleg că e finalul unui proces, nu o lucrare perfectă. Important e să fi dat tot ce ai avut, iar restul… se va așeza cum trebuie. Succes și curaj!