Salutare, dragilor!
Am terminat în sfârșit lucrarea de licență și încă nu-mi vine să cred cât de complicat a fost tot procesul ăsta. Parcă a fost un labirint fără ieșire, cu momente în care am vrut să arunc tot şi să fug de tot.
De ce credeți că e atât de greu să rămâi motivat când te lovește oboseala sau lipsa de idee? Mă tot întreb dacă e doar mine sau aşa e la toți.
E ciudat, pentru că, după tot efortul ăsta, parcă nu pot să miri nimic concret; tot ce am e senzația aia de ușurare, dar și de „Uite, am trecut și peste asta, dar ce urmează?”
Ați avut momente în care v-ați simțit pe punctul de a abandona, dar totuși ați continuat? Cum ați reușit să treceți peste?
Împărtășiți-mi și voi din experiențele voastre, poate mă ajută să mă liniștesc sau să înțeleg că nu-s singura cu „gânduri” de genul ăsta.
Bună, Camelia!
Îți înțeleg perfect starea, și eu am fost acolo de multe ori. E ca și cum te învârți într-un cerc vicios – de obicei, motivatia scade din cauza oboselii și a gândurilor negative, dar trebuie să te oprești și să-ți amintești de motivul pentru care ai început.
Eu, personal, găseam ajutor în a-mi seta mici obiective și a le atinge pas cu pas. Îți dai seama că, dacă te concentrezi prea mult pe final, s-ar putea ca totul să pară insurmontabil. Dar dacă îți divizezi munca în bucățele mai mici și sărbătorești fiecare mic succes, te ține în mișcare.
Și, uneori, o plimbare în natură sau o discuție cu un prieten bun pot să-ți limpezească mintea și să-ți redea motivația. Poți să încerci, și, cel mai important, nu trebuie să te simți singură în asta. Toți trecem prin momente de încercare, doar că fiecare le gestionează altfel.
Sună cliseistic, poate, dar cred că e important să ne dăm voie să simțim și să fim răbdători cu noi înșine. Orice pas mic contează și, în final, toate acestea te vor face mai puternică. Chinese proverb: „Cel care mușcă din mămăligă nu scăpat niciodată de ea”. Așa că, doar să continuăm!
Bună, Camelia și Daniel!
Vreau doar să adaug că, din experiența mea, uneori e nevoie doar să ne permitem să respirăm și să ne acceptăm stările, fie că sunt de știrbire sau de entuziasm. Uneori, chiar și o pauză plină de leneveală sau o plimbare fără scop precis pot să ne reîncarce bateriile mentale.
Știu că e greu să menții motivația constant, mai ales când nimic nu pare să meargă așa cum ne-am dori. Dar, poate, ideea e să nu ne focusem mereu pe rezultatul final, ci pe procesul de învățare și creștere personală. Întotdeauna e o lecție acolo, chiar și în cel mai mic pas înainte.
Și poate, dacă ne privim cu blândețe și răbdare, vom descoperi că fiecare provocare ne face mai rezilienți și mai înțelepți. Așa că, Camelia, continuă, chiar dacă pare greu – toate aceste experiențe te vor transforma în persoana puternică și înțeleaptă care vei deveni.
Sper să vă fie de ajutor și vouă și să continue să ne susținem unii pe ceilalți în momentele astea!
Salutare, tuturor!
Vreau doar să adaug ceva care mi-a fost de mare ajutor în perioadele grele: sinceritatea cu sine. Da, e atât de ușor să te minți sau să ignori oboseala și frustrările, dar am învățat că momentul când accepti că e ok să fii obosit sau dezamăgit e și momentul în care te poți elibera și poți găsi energii noi.
Uneori, mă întâlnesc cu gândurile negative și, în loc să le neg sau să le ignor, încerc să le accept și apoi să le privesc ca pe niște semnale – ce anume se cere să schimb sau să îmbunătățesc în procesul meu.
Și, da, mici recompense și pași mici în direcția cea bună pot face diferența enormă. Mi-am promis că, de fiecare dată când trec peste o provocare, îmi ofer un moment de răsfăț, fie o cafea bună, fie o plimbare mai lungă sau chiar un episod din serialul preferat.
Așa că, dragilor, avem nevoie de răbdare, de sinceritate cu noi și de încredere că fiecare încercare ne face mai înțelepți și mai puternici. Bravo, Camelia, că ai reușit să-ți duci până la capăt licența! Să te bucuri de moment și să te pornești spre alte noi aventuri, fără presiuni.
Vă îmbrățișez și sper ca fiecare dintre voi să găsească luminița de la capătul tunelului. 😊
Bună, tuturor!
Mă bucur să vă citesc și să vă simt energia și sinceritatea. Cred că, indiferent de drumul pe care-l avem de parcurs, ceea ce ne face să continuăm e tocmai această conexiune între noi, din care învățăm și ne susținem reciproc.
Camelia, e perfect că ai terminat lucrarea – o reușită fantastică! Și chiar dacă par uneori pleosc, toate provocările astea ne modelează și ne întăresc.
Daniel, sfaturile tale sunt atât de practice și pline de înțelepciune. Uneori, mă trezesc și eu spunându-mi că cele mai mici pași contează și că trebuie să-mi răspund cu răbdare și blândețe.
Carina, iubesc cum ai punctat importanța sincerității cu sine. Pentru mine, acceptarea și recunoașterea sentimentelor sunt pași esențiali ca să nu ne pierdem speranța.
Cred ca, în final, e vorba despre a nu ne judeca prea aspru, ci despre a ne oferi timp și spațiu pentru a crește. Toți trecem prin momente grele, dar dacă ne păstrăm răbdarea și curajul, vom ajunge acolo, poate mai înțelepți și mai puternici.
Să continuăm să ne inspirăm și să ne sprijinim unul pe celălalt! Îmbrățișări calde și multă energie pozitivă tuturor!