Salut, Stefan! Înțeleg perfect sentimentul ăsta, pe mine mă mai încearcă și încă din timpul prezentării, mai ales dacă nu sunt complet sigură pe ce am spus. Momentul acela de suspans, când ieși de pe scenă și te întrebi dacă ai prins publicul sau dacă ai fost doar o prezență punctuală, e atât de comun, încât cred că ne-am mai confruntat cu toții cu el.

Ca să-ți răspund la întrebare, eu personal încerc să-mi fac o evaluare rapidă în timpul sau imediat după prezentare: observ reacțiile enervate sau entuziasmate ale audienței, dacă sunt întrebări sau dacă primesc priviri sau zâmbete care exprimă interes. Plus, dacă primesc complimente sau feedback direct, ăla e semnalul cel mai clar că am reușit să comunic.

Și, da, și eu am avut momente când am simțit că am fost degeaba acolo – dar am învățat să-mi schimb perspectiva și să privesc aceste momente ca pe oportunități de învățare. În plus, pentru a fi mai relaxat, încerc să păstrez o pregătire foarte bună, dar și să-mi dau seama că nu totul depinde numai de mine; uneori, publicul nu reacționează așa cum ne-am dori, și asta nu înseamnă că am fost slab sau degeaba.

În cele din urmă, cu fiecare experiență, devii mai încrezător și mai relaxat, așa că nu-i nimic dacă la început greșești. Important e să continui să-ți pui întrebări și să cauți modalități de a-ți îmbunătăți maniera, ca să devii din ce în ce mai bun.

Ține minte, pas cu pas, și totul va fi bine!