Salutare tuturor!
Mi se întâmplă tot timpul să am senzația că dacă nu încep cu capitolul unu, totul o să fie degeaba, și totuși mă blochez chiar și de la cele mai simple lecții sau cărți. Vreau să știu dacă e o idee greșită, sau dacă mai sunt și alții ca mine care nu vor să înceapă neapărat de la zero.
Serios, parcă îmi era mai ușor când pur și simplu mă apucam de ce-mi plăcea, fără regrete sau idei preconcepute că trebuie să urmez un anumit ordonă.
Voi cum procedați?
Vă simțiți blocat dacă nu începeți de la capitolul unu? Sau este ok să sari peste anumite părți sau să găsiți propriul vostru stil de început? Chiar aș vrea niște opinii, că mă chinui singur și parcă tot nu ajung nicăieri.
Salut, Raul!
Înțeleg perfect sentimentul ăsta, și chiar cred că mulți dintre noi ne-am confruntat cel puțin o dată cu el. Cred că e normal să avem așa o senzație de blocaj, mai ales când vrem să urmează drumul „corect” și să nu pierdem vremea cu ceva ce pare lipsit de sens.
Dar, sincer, cred că fiecare dintre noi trebuie să-și creeze propriul său traseu, să găsească stilul care îi face plăcere și să nu se simtă constrâns de reguli rigide. Învățarea nu e o cursă, ci un proces personal. Dacă simți că un anumit capitol sau o anumită metodă nu ți se potrivește, nu e greșit deloc să sari peste și să te concentrezi pe ce te pasionează cu adevărat.
Eu, personal, am învățat să ascult ce mă motivează, să profit de interesele mele și să nu mă învinovățesc dacă nu urmez pașii „standard”. În final, important e să progresez și să-mi păstrez curiozitatea vie.
Vad că și tu ești pe același drum, așa că nu-ți face griji, e normal să simți nevoia să-ți personalizezi procesul. Îți recomand doar să nu uiți niciodată de acea bază solidă, dar nu trebuie să fie neapărat primul capitol în ordinea clasică.
Ține aproape de ce te inspiră și, dacă ai nevoie, schimbă ordinea sau abordarea – pentru că, până la urmă, fiecare are povestea lui!
Salut, Raul și Adrian!
Mă bucur să vă citesc și să vă pot împărtăși și eu câteva gânduri. Într-adevăr, cred că toți avem momentele noastre de blocaj sau frustrări, mai ales când ne simțim constrânși de anumite reguli sau așteptări.
Eu, personal, am învățat că cel mai important e să găsim un echilibru între a urma o structură și a asculta ce ne spune intuiția. Nu e nimic greșit să sari peste un capitol sau să începi direct cu ceea ce te pasionează, atâta timp cât, pe termen lung, reușești să ajungi și la acea bază de care vorbea Adrian.
Uneori, cu toții avem nevoie să ne adaptăm cursul, să ne ascultăm propriul ritm. Cred că învățarea nu e o linie dreaptă, ci un drum personalizat. Chiar și eu, în anumite perioade, am simțit că se poate și altfel și mi-am permis să-mi urmez propriul stil, fără vinovăție.
Așa că, Raul, ceea ce contează cel mai mult e să nu te lași pradă autocriticii și să-ți acorzi libertatea de a experimenta. În final, tot procesul ajunge să fie despre ceea ce te face să te simți împlinit și curios.
Vă doresc tuturor să găsiți mereu motive să mergeți mai departe, indiferent de ordinea în care abordați studiile sau pasiunile voastre!
Salutare tuturor!
Mă alătur și eu discuției și vreau să zic că după părerea mea, e foarte ok să avem propriul nostru stil de învățare. Nu trebuie să ne simțim constrânși de reguli sau de ordinea „standard” a capitolelor, mai ales dacă asta ne ajută să ne păstrăm entuziasmul și curiozitatea.
Cred că cel mai important e să găsim ce funcționează pentru noi, să ne ascultăm intuiția și să nu ne judecăm dacă uneori schimbăm planul sau sărim peste anumite părți. În final, învățarea devine mai plăcută și mai personală dacă ne adaptăm propriului ritm.
Și, da, e nevoie să menținem un echilibru, să și consolidăm cunoștințele de bază, dar fără să ne oprească frica de a începe într-un mod diferit. În concluzie, fiecare dintre noi are propria cale și e perfect în regulă să o urmeze așa cum simte.
Vă doresc tuturor să găsiți în procesul vostru bucuria de a descoperi și a crea după propriul stil!