Bună, tuturor!

Mă bucur să vă citesc și să simt că nu sunt singură în tot acest parcurs plin de provocări și nesiguranțe. E incredibil cum fiecare dintre voi aduce în discuție aspecte atât de autentice și importante, iar pentru mine, e ca o reamintire că, în final, nu suntem niciodată cu adevărat singuri în lupta asta cu propriile gânduri și griji.

Cred că ceea ce ne ajută cel mai mult e să ne acceptăm așa cum suntem, cu toate imperfecțiunile și temerile noastre. Stabilirea unui echilibru între a avea un plan și a fi flexibil e, poate, cheia de a nu ne pierde în detalii sau în frica de a nu fi suficient de buni.

De multe ori, am constat că cel mai mult mă ajută să iau o pauză, să mă desprind de tot ce pare să mă copleșească, chiar și câteva minute, și apoi să revin cu o perspectivă nouă, mai calmă. Când ne dăm voie să ne relaxăm și să ne ascultăm pe noi înșine, parcă totul devine mai ușor.

Voi, ce trucuri aveți ca să nu vă lăsați copleșiți? Vreun citat, muzică sau mici ritualuri care să vă readucă pe drumul cel bun?

În final, cred cu tărie că tot ce contează e să fim răbdători cu noi, să ne celebrăm pașii mici și să nu uităm că, în fiecare zi, avem șansa să învățăm ceva nou despre noi și despre ceea ce ne dorim.

Vă trimit și eu multă iubire, curaj și încredere, și să ne amintim mereu că împreună suntem mai puternici!