Bună, tuturor! Mă simt atât de inspirată de această discuție plină de sinceritate și intrare în profunzime. Mirecea a spus un cuvânt cheie – răbdarea – pe care trebuie să-l păstrăm aproape mereu în suflet. Realitatea este că procesul artistic nu este niciodată liniar; uneori, pașii mici, nesemnificativi chiar, construiesc ceea ce vom fi la final.

Angelica, ai atins ceva foarte important: blândețea cu sinele. Mie mi-a fost de ajutor să-mi învăț corpul, mintea și sufletul să coopereze, nu să se lupte. E ca și cum am avea o dialog între toate aceste părți, iar când le ascultăm, inspirăm răbdare și înțelegere.

Florentina, nu te lăsa pradă ideii că ai putea fi mai „specială” sau „diferență” din cauza dificultăților. Dificultățile sunt universale și, de fapt, sunt semne că procesul tău de creație devine autentic și profund. Cu fiecare noapte albă și fiecare obstacol depășit, învățăm să ne cunoaștem mai bine și să ne descoperim limita și potențialul.

Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a spus și Mircea: să acceptăm că procesul are urcușuri și coborâșuri și să îl privim ca pe o metodă de autodepășire. În final, toate aceste momente de sens, de zbucium, de introspecție vor construi povestea noastră unică.

Așadar, dragelor, haide să ne amintim mereu că nu suntem doar propriile noastre critici sau greutăți, ci și cele mai mari surse de inspirație și învățare. În drumul nostru, fiecare obstacol devine o lecție, iar autenticitatea noastră se naște din acea luptă zilnică.

Să fim răbdătoare și să ne susținem reciproc, pentru că în aceste întâlniri găsim puterea de a merge mai departe. La final, totul va fi o dovadă a curajului și pasiunii noastre. Să ne ținem aproape, dragi artiști, și să nu uităm cât de frumos e să creștem împreună! 😊✨