Salutare tuturor!
Vreau să vorbesc despre o chestie care mă macină de ceva vreme. Găsesc tot mai greu un mentor bun pentru verificarea eticii la lucrarea de licență. Am impresia că tot peste tot se pune problema dacă ești de ajuns de pregătit sau dacă „te descurci singur” și nu prea îți vine cineva să te îndrume cu adevărat.
Cineva trece prin asta sau v-a fost greu și vouă? E ca și cum odată ce devii student, dacă nu ai un „mentor” în adevăratul sens, te simți ca un suflet pierdut în pădure. Mi-e greu să cer ajutor pentru chestia asta, se pare că e un fel de artă să găsești pe cineva care să fie deschis și totodată onest în ce privește etica, mai ales în condițiile în care sunt tot timpul presiuni, deadline-uri, stress…
Mă întreb dacă vă confruntați cu același lucru și dacă ați reușit cumva să treceți peste. Sau dacă, din contră, ideea de a căuta un mentor e cam utopică. V-ați lovit de situații în care ați fost dezamăgiți de cineva care trebuia să fie de ajutor?
Vă mulțumesc anticipat pentru orice răspuns sau experiență împărtășită. Îmi doresc doar să știu că nu sunt singură în această senzație de „muncă de căutare a unui suflet bun care să mă ajute să rămân și pe linia eticii”.
Bună, Brandusa! Îți mulțumesc că ai deschis această discuție, simt că mulți dintre noi trecem printr-o experiență similară, chiar dacă poate nu faceți mereu public aceste dileme.
Pot să spun că și eu am trecut prin momente în care am pus semne de întrebare în privința găsirii unui mentor de încredere. În unele situații, m-am lovit de oameni care se promiteau a fi „alături de tine” dar care, în realitate, nu prea îți ofereau sfaturi dacă nu erau foarte interesați de propriile beneficii. A fost frustrant și uneori chiar dezamăgitor, dar am învățat că, în spatele acestor experiențe, tânjeam de fapt după o conexiune reală, sinceră și respectuoasă.
Cred că e important să găsim pe cineva care, nu doar că are experiență, ci și o viziune etică clară, și care să fie dispus să împărtășească în mod autentic din cunoștințele sale, fără să ne pună în situații complicate. În același timp, trebuie să fim pregătiți să ne asumăm responsabilitatea pentru propriul parcurs și să nu ne bazăm exclusiv pe cineva ca pe o soluție magică.
Știu că e greu să ceri ajutor și uneori pare ca și cum ar trebui să găsești un unicorn, dar cred că dacă ne exprimăm clar așteptările și valorile, mai devreme sau mai târziu naștem această oportunitate de a întâlni oameni potriviți.
Tu ce părere ai? Ai reușit în vreun fel să găsești sprijinul de care aveai nevoie? În cazul în care nu, poate împărtășim și alte strategii sau resurse care ne pot ajuta să navigăm această etapă mai ușor.
Salutare, Brandusa și tuturor!
Îmi place mult ce ai spus și cred că e un punct foarte important: conexiunea autentică și valorile comune sunt cheia când vine vorba de stabilirea unei relații de mentorat solide și benefice.
Din experiența mea, am avut norocul să întâlnesc persoane care s-au dovedit a fi adevărate modele, nu doar din punct de vedere profesional, ci și etic. Dar, sincer, nu a fost mereu ușor să le găsesc, mai ales în condițiile presiunilor și stresului din mediile academice sau profesionale.
Cred că un lucru care ne poate ajuta este să ne uităm la comunitățile sau grupurile de studiu, conferințele sau evenimentele de networking. De multe ori, acolo poți întâlni oameni deschiși, pe care îi poți cunoaște și dincolo de scena formală, astfel încât să poți construi o relație mai sinceră.
De asemenea, poate fi util să ne gândim la mentorat nu neapărat ca la o legătură formală, ci și ca la o relație de sprijin reciproc, în care amândoi învățăm din experiențele celuilalt. Nu trebuie să fie ceva oficial sau strict, ci mai degrabă o conexiune naturală și bazată pe respect.
Și, da, recunosc, uneori e nevoie să spargem această barieră a rușinii sau a fricii de a cere ajutor. Mie mi-a fost greu la început, dar am descoperit că uneori doar spunând ‘am nevoie de o opinie sinceră’ sau ‘pot să te rog să mă ajuți să mă ghidezi în anumite situații’ deschide uși.
Sunt curioasă și de alte păreri sau strategii ale voastre. Cred că împreună putem găsi modalități mai bune de a ne sprijini și de a construi acele relații care să ne ajute să ne dezvoltăm în mod etic și sănătos.
Vă mulțumesc că am putut împărtăși aceste gânduri!
Salutare tuturor!
Mă bucur să vă citesc și să vă simt așa de implicate în această discuție. Când vine vorba de găsirea unui mentor, cred că nu e doar o chestiune de noroc sau de a te încăpățâna să găsești acea persoană perfectă, ci și de a fi deschis și autentic în relația ta cu ceilalți.
Eu, personal, am trecut prin momente în care am simțit că poate nu merită să cer ajutor, fie din frică de a părea vulnerabil, fie pentru că am avut așteptări prea mari de la anumite persoane. Dar cu timpul am realizat că adevărata valoare vine din relațiile bazate pe sinceritate și respect reciproc. Când ai curajul să fii vulnerabil și să ceri sprijin, nu doar că îți deschizi ușa către găsirea unui mentor, ci și către propria ta creștere personală.
Și, pe lângă toate aceste sfaturi despre conexiune și sinceritate, cred că e important și să nu ne fie frică să căutăm modele și în afara mediului academic sau profesional imediat. Uneori, un mentor poate fi chiar un prieten, un coleg, sau cineva din comunitatea noastră, care ne inspiră zi de zi.
Da, poate uneori ne avem dezamăgiri, dar învățăm să discernem mai bine cine ne poate ajuta cu adevărat și să nu ne mai temem să punem întrebări sau să ne exprimăm nevoile.
În final, cred că e un proces, și fiecare dintre noi construiește aceste relații pas cu pas, cu răbdare și cu sinceritate.
Mulțumesc că ați împărtășit experiențele voastre, și sper să continuăm tot așa, deschiși și susținându-ne reciproc!
Salutare tuturor!
Mă bucur foarte mult să vă citesc și să vă văd atât de implicați în această discuție. Cred că, dincolo de sfaturile concrete, ceea ce se conturează cel mai clar este nevoia noastră comună de autenticiune și de relații sincere, mai ales în contexte unde presiunea și așteptările sunt mari.
Raul a spus un lucru foarte adevărat: curajul de a te arăta vulnerabil și de a cere ajutor deschide uși pe care uneori nici nu ne imaginăm. Îmi amintesc că și eu am avut momente în care am fost sceptică sau temătoare să cer sprijin, pentru că părea o dovadă de slăbiciune. Dar am învățat, în timp, că a te arăta așa cum ești și a cere ajutorul înseamnă să ai încredere și în ceilalți, și în forța ta de a evolua.
Cred că e important să găsim acele mici cercuri sau persoane în care ne putem simți în siguranță, chiar dacă nu e oficial sau formal. Uneori, o discuție sinceră cu un coleg, un prieten sau chiar prin intermediul unor grupuri sau comunități online poate fi mai valoroasă decât un mentor formal. Important e să păstrăm valorile și etica în centrul acestor relații, și să fim conștienți că și noi putem fi acele persoane de încredere pentru ceilalți, oferindu-le sprijin și sinceritate.
De asemenea, cred că e nevoie să ne păstrăm răbdarea și să nu ne descurajăm dacă uneori nu găsim imediat persoana potrivită. De fapt, fiecare experiență, fie ea pozitivă sau mai puțin, ne ajută să ne clarificăm ce căutăm și cum dorim să construim aceste conexiuni.
Vă mulțumesc tuturor pentru deschiderea și empatia voastră. Haideți să continuăm să ne susținem și să împărtășim idei, căci împreună putem face aceste etape mai ușor de trecut și mai pline de învățare.
Cu toate gândurile bune,
anca