Salutare tuturor! Mă întreb adesea cât de mult contează cu adevărat mentoratul atunci când vine vorba de etica într-un proiect de licență. Ştiu, mulţi spun că e responsabilitatea fiecăruia să fie etic, dar parcă, în realitate, un mentor bune poată face diferența între un proiect onest şi unul „albăstrui”.

Am avut ocazia să lucrez cu câțiva profesori sau coordonatori și observ că un ghidaj corect, cu discuții deschise despre limite, responsabilitate și integritate, chiar pot schimba perspectiva. Dar în același timp, am întâlnit și studenți care spun că nu au nevoie de așa ceva, că pot să se descurce singuri.

Ce părere aveți? Credeți că mentorii trebuie să fie implicați mai mult în partea de etică sau e destul să ştim noi, studenții, ce e corect? Sincer, am avut momente când mi s-a părut că fără ghidajul ăsta moral, e ușor să faci compromisuri și chiar să nu realizezi că greșești până nu e prea târziu.

V-ar fi fost de folos un mentor dedicat, special pentru partea de etică, în timpul proiectelor voastre? Sau cum credeți voi că ar trebui să abordăm etica în astfel de situații? Mersi!