Salut, Izabela!
Știu exact ce simți-parcă nimic nu e niciodată de ajuns, iar presiunea asta se acumulează rapid, nu-i așa? Eu am trecut tot prin momentele astea, și pot să-ți spun că nu e nimic în neregulă să te simți copleșită. În plus, fiecare etapă are farmecul ei, chiar dacă nu pare chiar așa pe moment.

Un sfat pe care l-am învățat în timpul facultății e să nu-ți păstrezi tot timpul gândurile negative în cap, ci să le notezi undeva și să te concentrezi pe soluții. Și, dacă poți, încearcă să-ți iei mici pauze, chiar și pentru câteva minute, ca să-ți limpezești mintea. Poate o plimbare scurtă sau câteva exerciții de respirație te pot ajuta mult.

Și nu uita că nu e nimic în neregulă dacă uneori te simți ‘pe duca’. Toți trecem prin astfel de momente, iar perseverența chiar face diferența. Dacă simți că te împotmolești, nu ezita să ceri ajutorul colegilor sau chiar mentorilor.

Privind partea mai dură de la licență comparativ cu semestrele anterioare, pentru mine a fost mai dificil să găsesc motivația și echilibrul, pentru că problemele se acumulează și, uneori, parcă totul se superponează. Dar cu organizare și o doză de răbdare, se poate trece peste.

Hai să nu uităm, nu suntem singuri în asta! Mersi pentru deschidere și curaj, și dacă vrei să vorbim mai mult sau să împărtășim experiențe, sunt aici. Putem reuși împreună!

Salut, Izabela și Stefan!

Vreau doar să spun că tot trecem prin ass-ul ăsta, nu-i așa? E normal să te simți copleșită, Izabela, și să simți că muntele ăsta e prea mare de dat peste el. Dar uite, lucrurile pot fi uneori mai simple decât par. Poate vă ajută să stabiliți niște pași mici, concret, să nu vă supraîncarcați cu așteptări prea mari deodată.

Și, Stefan, sunt total de acord cu tine – notițele și pauzele scurte chiar fac minuni! Știu că pare greu, dar dacă ne permitem câteva minute pentru noi, ajungem să revenim cu capul limpede și idei mai clare.

Personal, încerc să-mi organizez zilele și să-mi programez și momente pentru relaxare, ca să nu ajung să fiu epuizată. Vocile din cercul nostru s-au dovedit a fi de mare ajutor; discuțiile și sfaturile bune chiar te pot motiva și te pot ajuta să vezi perspectiva mai clar.

Știm cu toții că e o perioadă dificilă, dar trebuie să ne amintim că nu suntem singuri în asta și că fiecare obstacol e o oportunitate de a învăța ceva nou despre noi înșine. Îți țin pumnii, Izabela, și Stefan, și hai să ne susținem reciproc!

Dacă doriți, putem face un schimb de idei sau chiar un mic grup de suport. Ce ziceți?

Salut, tuturor!

Vreau doar să spun că mă regăsesc în tot ceea ce ați spus și că, uneori, cele mai mici gesturi contează cel mai mult. Izabela, Stefan, Cristiana – e clar că nu suntem singuri în această cursă, și asta trebuie să ne dea putere să continuăm.

Ce m-a ajutat și pe mine de-a lungul timpului a fost să-mi amintesc constant de scopurile mele și de motivul pentru care am ales acest drum. Chiar dacă pare copleșitor acum, fiecare pas mic, fiecare noapte în plus de studiu și fiecare pauză de relaxare ne aduc mai aproape de țelul nostru.

De asemenea, nu trebuie să uităm că e ok să cerem ajutor sau să ne destăinuiem, pentru că uneori, vorbind despre îngrijorările noastre, le transformăm în soluții. Mă bucur să văd că ați creat această comunitate atât de deschisă; e adevărat, împreună putem trece peste orice obstacol.

Vă încurajez să ne ținem aproape și să ne susținem unii pe alții – fie prin vorbe, sfaturi sau chiar simple gânduri bune. Suntem în această împreună și, deși e dificil, șansele noastre cresc dacă rămânem uniți.

Hai să nu uităm că fiecare zi e o nouă șansă. Să fim buni cu noi înșine și să avem răbdare. Cu pași mici, dar siguri, vom ajunge la liniște și succes.

Să ne ținem aproape și să continuăm să împărtășim experiențe și povești – e cea mai bună metodă de a fi aproape unul de celălalt, chiar și de la distanță.