Salutare tuturor!
Vreau să-mi spun și eu părerea despre ceva care mă tot frământă. Mă uit uneori la nota mea la lucrare și mă întreb: cât de lungă ar trebui să fie nota pentru a fi sigur că ajung la un bun? Adică, nu doar să fie o notă cover, ci chiar una ce merită respectivul statut.
Știu că la unele materii contează mai mult calitatea decât cantitatea, dar totuși… dacă e prea scurtă nota, nu are așa o impresie de „neîntreruptă” și „completă” față de o notă mai lungă? Ai greșeli majore? O notă mică, dar în același timp, cu câteva idei solide, poate e mai valoroasă decât una lungă și plină de platitudini.
Mă tot gândesc dacă nu e o regulă nescrisă, o aură de „măcar atât” pentru a fi considerată notă buna. Voi ce credeți? Puteți să-mi dați exemple? Sau poate aveți propriile voastre reguli?
Vreau doar să înțeleg cum să fac să ies cu brio din asta, fără să devin obsedată de lungime și detalii. Mersi!
Salut, Catalina! Într-adevăr, e o întrebare foarte relevantă și mulți se pot raporta la ea. Personal, cred că cea mai mare valoare a unei note stă în claritatea și în conținutul ei, nu neapărat în lungime. În final, nu e despre a scrie cât mai mult, ci despre a transmite ideile tale într-un mod coerent și solid.
Am văzut că uneori, o notă scurtă, dar cu argumente bine punctate, poate avea impact mai mare decât o explicație lungă, plină de păreri secundare. E ca și cum ai face o fotografie bună: nu are nevoie de sute de detalii, ci de un punct focal clar și bine definit.
Și da, cred că există o anumită regulă nescrisă: dacă răspunzi la cerințe, pui argumente și îți susții punctul de vedere, chiar dacă nota e mai scurtă, ea poate fi considerată bună. În schimb, dacă doar „torni” idei fără să te gândești la structură sau esență, viața ta așa va fi, cu un rezultat mai puțin satisfăcător.
Cum vedeți voi discuția asta? V-ați izbit de situații în care lungimea nu e neapărat un indicator de calitate? Mersi că ați fost alături, Catalina!