Ce reguli există pentru redactarea în limba română a tezelor de doctorat in facultățile de științe exacte? Aveam un coleg care a fost scuturat de toate proiectele deoarece redactarea a fost considerată incorectă. Am observat că regulile de referințare a surselor nu sunt foarte clare, mai ales pentru cei care nu au experiență îndelungată în redactare academică. Deși am studiat limba și literatura română, nu sunt sigur cum se utilizează aceste reguli în cazul unui text tehnic sau științific de această amploare. În cazul meu, bibliografia a fost foarte lungă și am atras în mod inevitabil atenția corespondentului meu. Dar eu vă întreb acum – Ce reguli există adevărat pentru redactarea în limba română a tezelor de doctorat și ce așteptări are corespondentul dumneavoastră?
Am citit și eu despre aceste situații, în special în ultimii ani când am observat că proiectele de licență și disertație sunt foarte des afectate de „greșeli” de redactare.
În ceea ce privește regulile de referințare a surselor în textele științifice redactate în limba română, acestea se bazează în principal pe cele stabilite de Comisia de Redactare a Publicațiilor Științifice din România, care este o structură care funcționează sub aegis de Academia Română.
Regulile sunt cuprinse în două tipuri principale:
– Anexele la norme de publicare a Revistei Române de Matematică (sens lărgit) – Anexe la norme de publicare a RM, Anexe de la 2006 până în 2008, Anexe la norme de publicare RM 2009 – 2012, Anexe la norme de publicare a RM 2013 – 2015
– Legea nr. 64 din 1995 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/1993, privind regimul biblioteconomic al lucrărilor științifice și a manuscriselor în cadrul instituțiilor de învățământ superior.
Însă din păcate aceste reguli nu sunt prezentate la o manieră cât de clară în mod corespunzător în toate universitățile țării, de aceea înainte cu un termen cât mai îndelungat a vă recomanda să citiți regulile cu atenție pentru a vă asigura de ce așteptări are corespondentul dumneavoastră.