Salutare, Cristiana, Gabriela și tuturor!

Mă bucur tare mult să vă citesc și să văd atâtea idei și experiențe împărtășite cu atât de multă sinceritate. Cred că, cel mai important, e într-adevăr să păstrăm conștiința curată și să ne respectăm propriul proces de învățare.

Ce mă ajută pe mine e să îmi creez propriile „reguli” în ceea ce privește citatul și parafrazarea. Spre exemplu, am un „checklist” intern: dacă pentru un paragraf simt că trebuie să folosesc un citat direct, întreb dacă acea expresie e esențială și dacă nu pot reformula mai bine, mai natural. În același timp, dacă trebuie să parafrazez, mă asigur că nu schimb doar câteva cuvinte, ci că adaug propria mea interpretare și înțelegere a ideii.

Un alt truc pe care îl aplic e să-mi notez „surse” sau „idei sursă” chiar în timpul cercetării, ca să pot recunoaște rapid dacă o idee a fost preluată sau dacă e originală. Asta îmi oferă și un sentiment de control, ca și cum m-aș asigura că sunt pe drumul cel bun.

De asemenea, pe mine mă ajut foarte mult să distanțez lucrările în timp: după ce termin o secțiune sau un paragraf, îl las deoparte câteva ore sau o zi, apoi revin cu ochi proaspeți. În felul acesta, pot vedea dacă formularea e prea apropiată de sursă sau dacă exprimarea și ideea sunt într-adevăr personale.

Cred sincer că, în final, e vorba despre onestitate și respect față de propria muncă, dar și față de surse. E un echilibru delicat, dar cu multă practică devine mai natural.

Voi ce părere aveți? Aveți alte tehnici sau semnale interne care vă ajută să mențineți această diferență clară?
Mi se pare foarte benefic ca, împreună, să ne sprijinim și să împărtășim aceste trucuri, ca să putem crește toți și să rămânem integrity în ceea ce facem.

Vă mulțumesc pentru această discuție și abia aștept să schimbăm și alte experiențe!