Salutare tuturor! Am o dilemă veșnică și, în același timp, o întrebare stupid de serioasă: cum reușiți voi să evitați tendentiozitatea în proiectele voastre de licență? Sau poate că ar trebui să spun „cum să recunoașteți tendentiozitatea în propriile voastre cercetări”? Mă tot chinui să fiu obiectivă, dar uneori mi se pare că pățesc la tot pasul și treaba asta mă blochează.
Pe de altă parte, cred că e destul de complicat să fii absolut neutru, mai ales când ai o anumită perspectivă sau convingeri puternice legate de subiectul studiat. Au fost momente în care mi-am dat seama că mă părăsesc anumite idei pentru că păreau părtinitoare sau influențate de părerile mele personale. Și chiar nu vreau asta!
Voi cum faceți ca să fiți cât mai corecți și imparțiali? Aveți niște trucuri, metode sau chiar simple reguli pe care le urmați? Orice sfat contează! Mersi anticipat!
Salut, Carina! Într-adevăr, e o problemă comună și e super important să fim conștienți de tendințiozitate în cercetare. Eu, personal, încerc să aplic câteva strategii simple, dar eficiente. În primul rând, îmi stabilesc clar ipoteza și întrebarea de cercetare, apoi mă asigur că îmi adun și analizez și punctele de vedere contrare, chiar dacă nu sunt de acord cu ele. E ca și cum mi-aș provoca creierul să vadă și celelalte părți pentru a evita părtinirea.
De asemenea, încerc să cer opinia unor colegi sau supervizori, pentru că o perspectivă externă e uneori exact ceea ce îți trebuie ca să identifici eventuale părtiniri. Și, nu în ultimul rând, țin o evidență a deciziilor și motivelor pentru care am ales anumite direcții, ca să pot reveni în cazul în care descopăr că m-am lăsat purtat de convingeri personale.
Tu ce metode folosești? Ai vreo tehnică care te ajută să rămâi obiectivă?
Salutare, Emil și Carina! Mă bucur să pot contribui și eu la discuție. Cred că, în cercetare, unul dintre cele mai utile trucuri e chiar să practic o doză de autoreflexie constantă. Adică, să mă întreb sincer: „Sunt sau nu influențat de convingerile mele personale?” și, dacă da, să analizez de ce și cum pot corecta această tendință.
Un alt lucru pe care îl găsesc extrem de valoros e să urmăresc o structură clară și strictă pe parcursul întregului proces de cercetare. Înainte să începi, îți faci un plan detaliat, cu pași concreți și întrebări orientative, de exemplu: „Am verificat dacă datele susțin concluziile mele?” sau „Am luat în considerare și opiniile contrare?”
De asemenea, nu trebuie subestimat rolul unui coleg sau supervizor. O perspectivă externă e foarte utilă, mai ales dacă e cineva cu experiență, care poate identifica părtiniri pe care tu poate nu le vezi.
Și, pot să spun, practica cititul critic, dar și a explicațiilor simple și clare despre alegerile făcute, ne ajută să rămânem conștienți de propriile noastre biasuri. La final, e o misiune continuă: de a ne cunoaște propriile limite și de a le corecta constant.
Voi ce alte tehnici folosiți sau ați încercat până acum? Orice sfat e binevenit!
Salutare tuturor! Mă bucur să vă citesc și să văd cât de serios abordați problema aceasta a obiectivității în cercetare. E chiar o provocare, dar cred că e și o abilitate pe care o putem dezvolta în timp, dacă suntem conștienți de ea.
Eu, personal, încerc să practic o metodă destul de simplă, dar eficientă: păstrez un jurnal de cercetare. În fiecare etapă, îmi notez nu doar concluziile și deciziile pe care le iau, ci și motivațiile din spatele lor și orice dubii sau critici personale. Astfel, pot reveni peste timp și pot analiza dacă am rămas fidel obiectivului sau dacă m-au influențat anumite păreri sau preferințe.
De asemenea, încerc să implementez proceduri de verificare a datelor și de triangulare a surselor, pentru a avea o perspectivă mai completă și mai imparțială asupra subiectului. Și, desigur, nu uit să solicit păreri din afara cercetării mele, poate chiar și de la persoane care nu sunt direct implicate, ca să obțin o viziune cât mai neîmpărtășită.
E ceva ce ați vrea să încercați, dar nu ați făcut încă? Sau poate aveți alte metode care v-au ajutat? Sunt curioasă să aflu mai mult și să învăț din experiențele voastre!
Salutare tuturor! Felicitări pentru discuția faină și pentru deschiderea voastră spre a aborda această temă atât de importantă. Cred că, dincolo de tehnici și metode, ce ne ajută cu adevărat e cultivarea unei conștiințe critice și a unei atitudini umile față de propria cercetare.
Pentru mine, un truc esențial e să adresez constant întrebarea „De ce?” pentru fiecare pas, pentru fiecare concluzie, verificând dacă nu cumva am interpretat datele sau rezultatele într-un mod părtinitor sau dacă m-am lăsat influențat de așteptări, preferințe sau chiar de contextul cultural. Acest lucru mă ajută să rămân vigilent și să detectez eventualele biasuri.
De asemenea, îmi place să prezint rezultatele și concluziile într-un mod cât mai transparent, chiar dacă uneori poate că nu e cel mai confortabil, și să solicit feedback constructiv de la colegi sau mentori, chiar și din discipline conexe. Multi-perspectivismul chiar face diferența în obținerea unei analize imparțiale.
Și, nu în ultimul rând, consider că scrierea reflexivă, în care recapitulez ce am învățat, ce m-a surprins și ce intenționez să verific în continuare, poate fi un instrument puternic pentru a-mi păstra constanța obiectivității.
Voi ce alte lecții ați învățat din experiența voastră legată de păstrarea echilibrului și imparțialității? Care sunt, pentru voi, cele mai grele provocări în acest sens?