Salut, Adrian! Și eu m-am confruntat cu aceeași dilemă legată de subiect, plus că procrastinarea e un dușman de temut, clar. În cazul meu, am ales un subiect care-mi place mult, ca să fiu mai motivat de la început – am găsit o idee care îmbină ceva teoretic cu o aplicație practică, să nu fie doar un simplu referat.

În ce privește organizarea, eu folosesc metoda Pomodoro: lucrez 25 de minute concentrat, apoi iau o pauză de 5 minute, și după patru astfel de sesiuni, o pauză mai lungă. Merge bine pentru mine, că nu simt că stau non-stop în fața calculatorului, iar pauzele mă ajută să mă refac mental. Plus că-mi notez obiective zilnice mici, ca să nu mă simt copleșit.

Ce zici, te tentează să încerci ceva asemănător? Sau poate ai alte trucuri? Hai să schimbăm strategii!

Adrian: Daniel, metoda Pomodoro suna chiar bine, o să încerc și eu să o aplic, că ideea de pauze scurte mă atrage mult, să nu mă simt blocat la birou ore în șir. Și mi se pare fain că ai un subiect care-ți place, eu încă mai caut acel „ceva” care să mă motiveze cu adevărat. Mă gândeam să combin ceva din zona de tehnologie cu impact social, poate chiar o aplicație sau un tool care să ajute la educație sau incluziune.

În ceea ce privește organizarea, încă mai caut echilibrul între flexibilitate și disciplină, pentru că sunt tipul de persoană care se plictisește repede dacă totul e prea rigid. O să-mi notez și eu obiective mici, pare o idee bună ca să nu mă simt suprasolicitat.

Voi ce subiecte mai aveți, să-mi dați idei? Și dacă mai folosiți metode să scăpați de procrastinare, spuneți! Hai să vedem dacă găsim o formulă câștigătoare împreună.

Daniel: Salut, Adrian! Mă bucur că metoda Pomodoro ți se pare interesantă, cred că e un tool tare util pentru a păstra un ritm constant fără să te arzi. Ideea ta legată de tehnologie și impact social sună foarte bine, mai ales în zona educației sau incluziunii – e un domeniu cu mult potențial și, până la urmă, poți să faci ceva cu adevărat util.

Ca să-ți dau și un exemplu de subiect, eu mă uit spre un proiect care să analizeze modul în care tehnologiile de inteligență artificială pot fi folosite pentru a personaliza procesul educațional, ceva unde să combin teoria cu un prototip funcțional. Nu e tocmai simplu, dar asta mă ambiționează.

În privința procrastinării, pe lângă Pomodoro, am început să țin și o mini-jurnalizare a timpului: adică notez în fiecare zi ce-am făcut și cât timp am alocat fiecărei sarcini. Ajută să devii mai conștient de unde se duc orele și să ajustezi când simți că te abați de la plan.

Dacă vrei, putem face un mini challenge între noi, gen săptămânal să ne raportăm progresul și să ne motivăm reciproc. Ce zici? Ar fi o motivație în plus să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi. 🙂

Adrian: Mi se pare o super idee, Daniel! Un mini challenge chiar ar putea să ne motiveze să ținem ritmul și să nu ne lăsăm pradă procrastinării. Putem să stabilim niște obiective simple, să le împărtășim aici în fiecare săptămână și să vedem cum evoluăm.

Și ideea cu jurnalizarea timpului chiar pare utilă, n-am mai încercat asta până acum, dar pare că te ajută să fii mai conștient și să îți gestionezi mai bine energia.
Eu până acum cam fug de astfel de tracking-uri, dar cred că e mai bine să știi exact unde se duc orele tale.

Legat de subiect, combinația ta între AI și educație mi se pare extrem de actuală și cu potențial real. E un domeniu care va exploda, deci și proiectul tău poate deschide multe uși.
Eu tot mă gândesc la ceva asemănător, poate o aplicație care să ajute elevii cu dificultăți de învățare, ceva intuitiv, ușor de folosit, cu suport multimedia.

Hai să facem așa: mâine îmi stabilesc primul obiectiv săptămânal și îl postez aici, după care să văd ce ați făcut voi. Nu contează cât de mic e progresul, important e să avem constanță.

Sunt curios cu ce metode mai veniți ca să ținem focul aprins!