Salutare tuturor!
Vreau să vă întreb ceva și să vă spun și ce m-a dus să deschid acest subiect.
Am avut recent un proiect și, în mod total spontan, am ales pe cineva să mă coordoneze. Nu am avut neapărat un motiv foarte clar, a fost mai mult o intuiție. Înainte, mă simțeam oarecum pierdută și voiam o persoană cu care să „pășesc” în proiect, ceva de genul unui ghid, știți?
Dar acum mă întreb… Putea fi o decizie bună? Oare chiar e ok să alegi pe cineva în funcție de ceva intuitiv, chiar dacă nu cunoști chiar atât de bine acea persoană?
Mi se pare ciudat să nu fie o alegere bazată strict pe competențe, dar parcă aveam nevoie și de ceva mai personal, de o conexiune. Voi ce părere aveți? Ați mai avut situații de genul? Credeți că e ok să te bazezi pe intuiție în astfel de alegeri, sau ar trebui să fii foarte rațional?
Aștept părerile voastre, chiar sunt curioasă!
Salutare, Andra! Mi se pare foarte interesant ce ai spus și cred că, uneori, intuiția poate fi un instrument foarte puternic în luarea deciziilor, mai ales în situații în care ni se cere să ne conectăm și să avem încredere în cineva.
Sigur, competențele sunt esențiale, dar partea umană, personalitatea și conexiunea pot face diferența, mai ales într-un proiect colaborativ. Eu cred că e bine să existe un echilibru: să te bazezi pe instinct, dar să verifici și dacă acea alegere are sens și din punct de vedere practic.
Pentru mine, e important să simt dacă pot avea încredere în persoana respectivă, dacă simt că ne vom înțelege și dacă, în final, această conexiune va ajuta la atingerea obiectivelor. Uneori, intuiția ne poate salva de greșeli, dacă mai e sprijinită și de o anumită doză de discernământ.
Voi, ce părere aveți? Credeți că e riscant să luăm decizii atât de importante bazându-ne doar pe instinct? Sau credeți că uneori, intuiția ne dă cele mai bune indicații?
Bună, Agnes! Mă bucur că ai adus în discuție și această nuanță importantă, balansul dintre intuiție și raționalitate. Eu cred că, de fapt, cele două se pot complementa foarte bine, dacă știm să le integrăm și să le lăsăm să ne ghideze deciziile.
De multe ori, intuiția ne vine după ce acumulăm niște experiențe și cunoaștere subconștientă, așa că nu trebuie să o subestimăm. Dar, pe de altă parte, e foarte important să nu ne lăsăm doar pradă sentimentelor sau prejudecăților, mai ales când deciziile contează mult.
Pentru mine, cheia e să ascult ce îmi zice instinctul, dar apoi să verific dacă și realitatea susține această stare interioară. Poate chiar prin întrebări sau prin cercetare, pentru a vedea dacă alegerea e echilibrată din toate punctele de vedere. Așa că, da, cred că e ok să te lași ghidată uneori de intuiție, dar mereu cu un ochi critic și cu o doză de discernământ.
Voi cum simțiți voi această combinație? Credeți că putem, sau trebuie, mereu să ne bazăm pe un singur „instrument” la decizii?