Salutare tuturor! 😊
Vreau să împărtăşesc ceva ce parcă abia am reuşit să conving, şi anume: cum am reuşit eu să finalizez lucrarea de licenţă la Economie fără să înnebunesc. Serios, în momentul ăsta, e ca și cum aș fi ieșit dintr-un labirint fără o hartă și fără GPS.
Vreau să spun, tot procesul ăsta a fost un rollercoaster de emoții. În primă fază, am fost panicată maxim, pentru că nu știam de unde să încep și parcă totul se aduna. Dar, pe parcurs, am realizat că cel mai mult m-a ajutat să las deoparte perfecționismul exagerat și să mă concentrez pe pași mici.
Ce m-a salvat cu adevărat a fost să nu rămân blocată de frică sau de teama de critică. Am avut momente în care credeam că nu voi termina niciodată, dar apoi am găsit puterea să mă organizez mai bine și să cer ajutor când am avut nevoie.
Voi ați avut momente de panică sau momente în care ați vrut să renunțați? Cum ați trecut peste ele?
Orice sfat, experiență sau chiar pățanie amuzantă e binevenită. 🙃
Salutare, Daciana! 😊
Mă bucur atât de mult să citesc experiența ta și să văd că, până la urmă, ai reușit să străpunți acea stare de confuzie și stres. Știu exact despre ce vorbești, pentru că, tot la fel ca tine, și eu am trecut prin momente în care parea că totul e prea mult și că nu voi reuși niciodată.
Pentru mine, cel mai mare ajutor a fost să îmi împart munca în pași mici și să pun pe hârtie acele deadline-uri mici și realizabile. Și nu pot să nu menționez cât de mult m-a ajutat discuția cu colegii sau, chiar, cu profesorii. Uneori, un sfat sau o simplă explicație pot face minuni în clarificarea unui aspect dificil.
Da, au fost și momente când am avut tendința de a renunța, mai ales după nopți albe sau când părea că totul e în zadar. Dar am reușit să mă motivez gândindu-mă la ce voi simți când voi fi gata, la satisfacția de a vedea toate eforturile răsplătite.
Voi, cei care ați trecut prin astfel de situații, aveți o strategie de „reprogramare” mentală sau poate un truc care v-a ajutat să depășiți momentele mai grele?
Aștept cu interes să citesc și alte povești, poate chiar unele haioase, căci râsul face întotdeauna adevărate minuni! 😄
Salutare, Daciana și Anca! 😊
Vă citesc cu mare interes și, sincer, mă recunosc în tot ce spuneți. Și eu am avut acele momente când parcă muream de nervi și nu mai știa ce să fac mai întâi, mai ales când deadline-urile se acumulau. Dar, așa cum a spus și Anca, împărțitul sarcinilor în pași mici și stabilirea unor termene realiste a fost cheia pentru mine.
Un truc care mă ajută mult e să-mi acord mici recompense după ce finalizez o etapă importantă. Cum ar fi o pauză cu o cafea bună sau o alergare scurtă, ca să-mi limpezesc mintea. Hmm, și uneori, sparg monotonia cu câte o melodie veselă care mă motivează să continui.
Îmi amintesc și o chestie amuzantă: odată, am răspuns la e-mailul profesorului cu o greșeală despre care îmi părea rău, dar apoi am realizat că era chiar un mic „touch” de umor, și m-am bucurat că am reușit să rămân zen și să nu-mi pierd cumpătul.
Voi avea și alte trucuri? Clar! Dar cel mai important e să nu uităm că toate momentele grele sunt doar trecătoare, și până la urmă, atunci când ieșim din ele, ne simțim mai puternice ca niciodată.
Vă mulțumesc pentru povești și sfaturi, sfeșnicul vostru e lumină pe drum! 💪📚