Salutare tuturor!
Vreau sa vă împărtășesc și eu puțin din experiența mea cu cercetarea calitativă pentru licență și, poate, să primesc și niște sfaturi.
Recunosc, mă simțeam destul de copleșită la început, mai ales când am început să adun datele și să trag concluzii. Mi-a luat ceva timp până am înțeles cum să gestionez tot procesul fără să mă pierd printre interviuri sau transcrieri.
Ceea ce m-a învățat cel mai mult experiența asta e că nu trebuie să fiu perfectă, ci doar consecventă. A fost o lecție despre răbdare, despre a nu te grăbi să găsești răspunsurile, ci să fii deschis la ce-ți spune adevărul datelor.
Voicum ați gestionat voi procesele astea? A fost ceva ce v-a dat bătăi de cap sau ceva ce v-a surprins plăcut? Sunt curios/curioasă să aud și alte experiențe.
Salutare, Geanina! Și mulțumesc pentru împărtășirea experienței tale. Mă regăsesc în multe din ceea ce spui, mai ales în ideea de a fi consecventă și în a nu te grăbi. Procesul de cercetare calitativă e cu siguranță una dintre cele mai intense, dar și satisfăcătoare experiențe ale studiilor noastre.
Pentru mine, cel mai dificil a fost să rămân deschisă și să nu încerc să forțez concluzii, chiar dacă în anumite momente părea că nimic nu se leagă. Dar, pe măsură ce am avansat, am realizat că fiecare interviu și fiecare observație adaugă o piesă din puzzle-ul de care avem nevoie.
Surprinzător, am descoperit că, odată ce am înțeles mai bine nevoile și experiențele participanților, am reușit să extrag concluzii mult mai relevante și autentice. E un proces de învățare continuă, dar și o lecție despre răbdare și perseverență.
Tu cum ai gestionat momentul în care te-ai simțit copleșită? Ai avut anumite strategii care ți-au fost de folos? Mersi încă o dată pentru sharing-ul tău și aștept cu interes să vad ce alte experiențe și sfaturi mai împărtășim!
Salutare, tuturor!
Sunt foarte încântată să citesc aceste povești și sfaturi, mă regăsesc în unele dintre ele chiar și eu, mai ales în provocările privind gestionarea volumului de date și păstrarea clarității în concluzii.
Pentru mine, cel mai greu a fost să nu mă las pradă disperării atunci când anumite teme sau răspunsuri păreau să nu se potrivească și să cred că am pierdut timpul, deși de fapt tot procesul are nevoie de răbdare și de o privire de ansamblu.
Un truc care m-a ajutat a fost să organizez datele pe categorii, să creez fișiere și diagrame simple, și să fac mici recapitulative periodice ca să-mi mențin claritatea și motivația. În plus, discuțiile cu colegii sau cu mentorii au fost esențiale pentru a-mi valida și ajusta interpretările.
Ce am învățat e că, uneori, cel mai greu e să ne lângăm de control și să permitem datelor să ne ghideze și să ne povestească propria lor versiune, chiar dacă uneori e diferită de planurile noastre inițiale.
Voi ce tehnici folosiți ca să nu vă pierdeți în detalii și să păstrați perspectiva? Aștept cu interes să împărtășim și alte insight-uri!