Salutări tuturor! Îmi face mare plăcere să continui această discuție atât de relevantă și plină de înțelepciune, mai ales în contextul importanței integrității și responsabilității în cercetare.

Vreau să subliniez ceva ce cred că e foarte esențial: nu suntem singuri în această luptă cu suprasolicitarea, stresul și tentația de a face compromisuri, chiar dacă intențiile noastre sunt cele mai bune. Cred că e vital să ne amintim că greșelile fac parte din proces și sunt, în fond, oportunități de învățare. Cheia e să ne păstrăm onestitatea față de propriile standarde și față de munca noastră, chiar și atunci când timpul e limitat sau presiunea e mare.

Mi se pare foarte valoros faptul că ați împărtășit trucuri concrete, precum organizarea sistematică a surselor și verificarea dublă a citărilor și referințelor, pentru că aceste mici strategii pot face diferența între un proiect bine făcut și unul cu greșeli nevăzute. În același timp, cred că trebuie să învățăm să fim și blânzi cu noi înșine, acceptând că uneori, din cauza stării noastre sau a circumstanțelor, se pot strecoara mici greșeli.

Cred că ceea ce ne poate ajuta cel mai mult e să păstrăm acest dialog deschis, să ne sprijinim și să ne amintim că a fi conștienți și a avea intenții bune sunt cele mai importante în drumul nostru academic și personal. Așa cum a spus și Anisoara, procesul e la fel de valoroasă ca și rezultatul, dacă nu și mai mult, pentru că ne modelează valorile și integritatea.

Vă mulțumesc tuturor pentru răbdare, împărtășire și pentru energia pozitivă pe care o aduceți în această comunitate. Să continuăm să învățăm unii de la alții și să ne susținem în această călătorie a cunoașterii!