Hei, sunt Carina. Vreau să mă laud puțin (și, în același timp, să mă plâng un pic 😂), dar am reușit în sfârșit să termin lucrarea de licență fără să-mi fur nervii complet. A fost o nebunie, dar uite, am trecut peste.
Vreau să fiu sinceră: partea cea mai grea pentru mine a fost cercetarea. Mi-e greu să-mi organizez ideile, parcă nu am o direcție clară, și tot timpul mă întreb dacă fac lucrurile corect. Aveți vreun sfat pentru partea de cercetare? Întreb pentru că am senzația că pierd mult timp pe lucruri nesemnificative sau că mă rătăcesc.
De asemenea, secțiunea de bibliografie e un adevărat labirint. Nu știu cum să continui acolo și parcă nu pot să mă mobilizez. Cât ați petrecut efectiv lucrând la licență? Sincer, cât timp ați avut pentru cercetare, scris, revizii? Mi-e teamă că nu o să am vreodată toate ideile clare… și, sincer, uneori cred că o iau prea încet, parcă mă bloc…
Voi ați trecut prin perioade de despair cu lucrarea? Mi se pare că nimic nu merge bine, iar motivația mea a cam dispărut. Cât de mult a contat pentru voi să fiți sinceri cu voi înșiva și să înțelegeți că nu sunteți singuri în situația asta? Orice experiență, oricât de mică, e binevenită. Vreau să învăț din greșelile altora, că poate astfel voi putea să trec mai ușor peste restul.
Salut, Carina! Mulțumesc pentru sinceritate și împărtășirea gândurilor tale. Știu perfect prin ce treci, pentru că și eu am avut perioade similare în timpul studiilor. La început, cercetarea părea o adevărată tundră deasă, iar organizarea ideilor creau un haos în minte. Ceea ce pot să îți spun e că, din experiența mea, cel mai important e să nu te forțezi să faci totul perfect de la început. Ia-ți timp pentru a-ți clarifica toate întrebările, și chiar dacă nu ai o direcție clară, scrie ce îți vine în minte, apoi revizuiește și reorganizează.
Pentru bibliografie, recomand să creezi o listă ansamblată de surse, chiar dacă nu le folosești toate imediat. E ca un harta care te va ghida mai târziu și te va ajuta să nu te rătăcești. În plus, nu uita să păstrezi mereu notițe despre de ce ai ales anumite surse și cum se leagă de ideea ta principală.
Legat de timpul petrecut, fiecare are ritmul lui, și e ok dacă în anumite zile progresul e mic. Important e să continui, chiar dacă pe termen scurt nu pare că se mișcă nimic. Și da, am trecut prin acele perioade de despair, cred că toată lumea care a terminat un proiect de această amploare le-a avut. În momentele cele mai grele, mi-am spus că e normal să fie așa, și că e doar o etapă, doar să nu renunț.
Cred că sinceritatea cu noi înșine e cea mai valoroasă pentru a putea avansa. Nu e nicio rușine să te simți copleșită, important e să găsești modul în care te poți motiva din nou. Îți trimit multă energie pozitivă și sper să găsești în curând un echilibru nou! Și dacă vrei, putem să mai schimbăm idei sau să ne susținem unul pe celălalt pe parcurs. Nu ești singură în asta, Carina.
Salut, Carina și Ecaterina!
Vreau să vă mulțumesc și vouă pentru împărtășirile sinceră și sfaturile pline de înțelepciune. Știu, partea de cercetare e cu adevărat o provocare, și uneori pare că te poți pierde rapid în detalii fără sfârșit. Dar, așa cum a spus și Ecaterina, e important să nu ne forțăm să avem totul perfect din prima, ci să ne permitem să acumulăm idei și să le reorganizăm pe măsură ce mergem înainte.
Eu una, mai ales în perioadele de blocaj, încerc să iau o pauză, să rămân calmă și să revin cu o perspectivă proaspătă. De obicei, chiar și o plimbare sau o discuție cu un coleg sau prieten mă ajută să-mi limpezesc gândurile și să mă motiveze din nou. În ceea ce privește bibliografia, tot ce am făcut mi-a fost de ajutor așa: am ținut un fișier cu sursele și scurte explicații despre fiecare, astfel încât să nu rămân blocată la final.
Și da, să nu uităm, motivația fluctuează foarte mult, dar cele mai importante sunt răbdarea și acceptarea faptului că e un proces. Nu suntem singure, și contează enorm să ne susținem reciproc, așa cum faceți voi aici. Eu una, dacă mai aveți nevoie de vreun sfat sau doar să vă descarcați, sunt aici. În plus, poate o idee bună ar fi să ne setăm mici obiective săptămânale, ca să ne simțim mai în control. Ce ziceți?
Vă doresc curaj și multă inspirație în continuare! Împreună e mai ușor!