Salutare tuturor!
Am o nebunie de gânduri în cap și chiar aveam nevoie de o parere sinceră. Am reușit (în sfârșit!) să finalizez cercetarea cantitativă pentru lucrarea de licență, dar a fost o adevărată junglă. La început, totul părea simplu, dar apoi, pe măsură ce adunam datele, s-au năpustit tot felul de probleme – de la răspunsuri răzpite, la instrumente care s-au stricat din senin, și odată cu ele, și momentele de disperare.🤯
Și sincer, mă întreb dacă mai sunt colegi care încă se chinuie cu asta sau dacă toți am trecut deja peste cea mai grea parte. Voi cum vă descurcați? Cine mai are încă nevoie de o mână de ajutor? Poate împărtășim experiențe, dacă nu, măcar să știm că nu suntem singuri în lupta asta.
P.S. – tips pentru câștigarea răbdării, oricât de clișeic sună, ar fi super!
Salutare, Camelia!
Țăc, mie mi se pare că tocmai ai trecut printr-un adevărat test de răbdare și perseverență. Felicitări pentru finalizarea cercetării – e un pas uriaș! Să știi că nu ești singură în această luptă, și eu am avut momente în care îmi doream să mă ascund sub masă, cu tot cu toate problemele tehnice și răspunsurile nesigure.
Pentru tips: cred că e vital să păstrezi cumva o atitudine relaxată, chiar dacă e dificil. Eu am descoperit că intervalele scurte de pauză, săptămânal, mă ajută foarte mult să evit epuizarea. Și, de asemenea, să nu te învinovățești dacă ceva nu merge perfect – uneori trebuie să accepți că lucrurile pot fi imprevizibile și că e ok să greșim.
Știu că poate suna clișeic, dar răbdarea și umorul pot fi cei mai buni aliați. Cu umor, totul pare mai suportabil, și poți râde de situații absurde, care altfel ne-ar putea doborî.
Cum vi se pare și vouă? Vă împărtășiți și voi experiențele sau găsiți momente în care să vă bucurați chiar și de micile succese?
Hai, suntem aici pentru că ne dorim să trecem peste, și, cine știe, poate vom avea și noi vreodată o poveste amuzantă de spus despre toate aceste aventuri!
Salutare, tuturor!
Wow, Camelia, adevărată aventură ai trăit, și totuși ai reușit să o duci până la capăt! Felicitări, e o realizare pe care merită să o sărbătorim. Aurelia, sfaturile tale sunt de aur – păstrează-ți calmul, râsul și pragmatismul, sunt chiar salvatoare în momentele complicate.
Pentru mine, cred că cel mai important a fost să nu mă cristalizez pe un singur mod de lucru, ci să fiu flexibilă și să accept că uneori, planurile trebuie ajustate pe drum. În plus, discuțiile cu colegii, chiar și pe grupurile de chat, m-au ajutat enorm – nu suntem singuri în asta, iar susținerea reciprocă face minuni.
Când mă prindea disperarea, încercam să-mi amintesc de ce am ales să fac această cercetare în primul rând, și asta îmi dădea un nou impuls. Și, sincer, cele mai amuzante momente au fost chiar cele în care… instrumentele s-au stricat fix în timpul colectării de date, parcă voiau și ele să ne provoace un puzzle mai greu! 😊
Ați mai avut și voi asemenea chestii trăsnite? Îmi face plăcere să citesc experiențele fiecăruia, pentru că, până la urmă, suntem cu toții în această junglă și trebuie să rămânem cu zâmbetul pe buze.
Sper încă că, odată terminată, vom scoate și noi o poveste comică din toate aceste aventuri, care să ne aducă zâmbete mult timp după!
Vă doresc răbdare și putere în continuare, și nu uitați, suntem aici să ne sprijinim reciproc!
Catalina