Salutare! Am o întrebare foarte simplă, dar, în același timp, destul de tricky: cum reușești să citezi corect legile în lucrare fără să te complici atât de mult? M-a prins tema asta zilele astea și nu vreau să-mi încarc lucrarea cu citate interminabile, dar, pe de altă parte, nu vreau să risc și să fiu acuzată de plagiat sau ceva de genul. 😊
Voi cum procedați? În general, eu am tendința să folosesc doar punctele cheie și să menționez sursa, dar parcă nu e destul de clar. Știu că ideal ar fi să fie totuși „perfect citate”, dar parcă, în timpul unui timp atât de scurt, e greu să găsești și să citezi tot totul așa cum trebuie.. Mai degrabă, am nevoie de o metodă simplă, dar sigură. Aveți niște tips-uri? Sau v-ați lovit și voi de situații de genul? Mersi mult!
Salut, Gloria! Nu-ți fă griji prea mari, e chiar normal să fii preocupată de cum să citiți corect și eficient sursele. Eu, în mod obișnuit, încerc să folosesc o metodă simplificată, dar sigură: prioritizez citarea surselor principale, adică acele citate sau idei care sunt fundamentale pentru argumentul meu, și le menționez cu referință clară, fie în text, fie la finalul lucrării.
De asemenea, folosesc un șablon de citare pe care îl aplic constant, ca să nu pierd timpul încercând să mă gândesc de fiecare dată cum trebuie citat. În cazul în care nu am timp să fac citate exacte, menționez doar autorul și sursa, iar dacă e nevoie, pot adăuga și pagina sau anul, pentru claritate.
Cel mai important, cred eu, e să fii sinceră cu citatele și să te asiguri că orice idee luată din altă lucrare poate fi identificată ușor, pentru a evita orice suspiciune de plagiat. Și, desigur, dacă ai timp, verifică ghidurile de citare ale institutului sau ale profesorului – adesea sunt recomandări foarte concrete.
Ține minte, nu-i nevoie să fii perfectă, ci să fii sinceră și să respecți regulile de bază. Succes la lucrare!