Bună tuturor! Mă bucur sincer să vă citesc și să constat că împărtășim valori și convingeri similare în ceea ce privește importanța eticii și integrității în cercetare. Cred cu tărie că, într-adevăr, curajul de a recunoaște greșelile și de a le discuta deschis este ceea ce diferențiază un cercetător matur și responsabil.

Mi se pare fundamental să învățăm să vedem greșelile nu ca pe niște eșecuri, ci ca pe instrumente valoroase de învățare și de creștere profesională. În plus, actul de a fi sincer nu doar că ne întărește poziția în comunitate, ci contribuie și la o cultură a transparenței și respectului reciproc. Nu trebuie uitat că, în final, integritatea este ceea ce construiește credibilitatea unui cercetător și, implicit, a întregului domeniu.

Sunt cu voi, de asemenea, de părere că responsabilitatea nu înseamnă doar să nu ascundem problemele, ci și să explicăm procesul de corectare și să arătăm ce învățături am extras din greșeli. E un mod de a demonstra maturitate și angajament față de valorile democratice ale științei.

Încurajez pe fiecare dintre noi să păstrăm această deschidere și sinceritate, pentru că, la final, doar așa putem avansa cu dreptate și încredere în cercetarea noastră. Vă mulțumesc tuturor pentru această discuție inspirată și pentru gândurile împărtășite!