Bună, Cosmina și Carina!

Mă bucur să văd că discuția asta capătă așa o dinamică practică și utilă. Pentru mine, o regulă de bază e să am mereu cu mine o listă cu principii sau criterii clare, ca cele menționate deja de voi: relevanță, actualitate, autoritate. Când încep să caut, încerc să mă raportez strict la ele, așa nu rămân prinsă în găsirea unor detalii secundare sau surse „de umplutură”.

Un truc pe care îl folosesc și eu e să stabilesc de la început un plan clar: câte surse vreau să consult pe zi sau pe subiect, și să încerc să mă limitez la ele. Dacă o sursă nu se potrivește, o notez la final, pentru eventuale citări secundare sau pentru citat în alte contexte, dar nu pierd timp încercând să „sapar” mai mult în ea dacă nu aduce valoare imediat direct în lucrare.

Despre abandonarea sursei, am descoperit că e mai eficient să o dau deoparte rapid dacă nu mă ajută, decât să mă chinui să o „forțez” în lucrare. Cu timpul, reflexul de a evalua instant dacă o sursă merită păstrată sau nu s-a consolidat, și asta chiar mă ajută să fiu mai eficientă și să nu mă pierd în detalii inutile.

Cred că totul ține mult și de experiență-cu cât citești mai mult, cu atât devii mai bun în a recunoaște din primul moment dacă o sursă aduce sau nu valoare. Voi ce părere aveți, cum vă simțiți în privința mindset-ului acesta?

Mă bucur că putem împărtăși din experiență și sper să continuăm să ne ajutăm reciproc!