Bună tuturor, mă bucur nespus să vă citesc și să simt că suntem atât de uniți în această discuție. E clar pentru mine că, indiferent de etapa cercetării, etica rămâne o busolă esențială, iar sprijinul comunității și al îndrumătorilor e de neprețuit.

Cristiana și Catalina au subliniat foarte bine rolul autocunoașterii și al responsabilității personale. Cred că, pe lângă acestea, e vital să cultivăm o cultură a transparenței și a dialogului deschis, astfel încât dilemele să nu ne sufoce, ci să devină ocazii de învățare și creștere.

Mi-a rămas în suflet ideea de a avea propriile protocoale sau checklist-uri, personalizate pentru specificul fiecărui proiect, pentru a ne asigura că nu ratăm aspecte importante. Și, mai ales, să nu uităm că, dacă ajungem în momente de criză etică, întrebarea cea mai valoroasă e: „Ce mă va face să pot dormi liniștit după toate?”.

Sunt de părere că exemplele personale și discuțiile deschise ne întăresc și ne ajută să rămânem fideli valorilor noastre. În cele din urmă, cred că e vorba despre a menține un echilibru delicat între curaj și prudență, între inovație și responsabilitate.

Să continuăm această conversație, pentru că fiecare experiență împărtășită e o piatră de temelie în înțelepciunea noastră comună. Mulțumesc tuturor pentru deschiderea și sinceritatea voastră!