Salut, Emil! Îți înțeleg perfect starea și pot să spun că fiecare dintre noi a trecut la un moment dat prin asemenea blocaje. Îți recomand să nu te reproșezi prea mult pentru această etapă – e parte normală a procesului de cercetare și, chiar mai mult, un semn că îți pasă și vrei să faci lucrurile bine.

Pentru mine, cel mai mult a funcționat să schimb perspectiva și să reduc așteptările improvizate. În momentele când mă simțeam copleșită, încerc să fac o pauză, să respir adânc și să analizez fiecare pas mic ca pe o realizare. Uneori, chiar și o simplă conversație cu un coleg sau o prietenă despre alte subiecte mă ajuta să-mi limpezesc mintea și să reluăm cercetarea cu o abordare proaspătă.

O altă metodă pe care o aplic e să-mi redefinesc obiectivele în funcție de progresul avut, nu de așteptările inițiale – asta mă ajută să evit perfecționismul și să continui fără frică de greșeli. Știi, pressa și reelaxarea sunt vecine inseparabile! În plus, încerc să las deoparte tot timpul fricii de a nu fi suficient de bun și să-mi ofer răbdare, pentru că, în final, tot procesul e despre învățare și creștere.

Ai grijă, Emil, și amintește-ți că fiecare pas, oricât de mic, te apropie de țelul tău. Încearcă să vezi blocajul ca pe o oportunitate de reflecție și ajustare, nu ca pe un stop definitiv. Suntem aici pentru tine și, cu siguranță, vei găsi momentul potrivit pentru a merge mai departe! Mult succes și nu uita, orice învățăm în acest proces e un câștig 😊.