Salutare tuturor, vreau să-mi spun și eu un gând mai personal și poate să primesc niște păreri. Am avut recent o lucrare de făcut și, sincer, m-am bazat foarte mult pe ideea de mentorship pe care o am cu cineva din echipa, ca să fiu sigură că nu greșesc. Problema e că, după ce am predat, am început să mă gândesc dacă am făcut bine sau am greșit undeva.
Mă întreb dacă am pus destulă proprie inițiativă, dacă am înțeles bine ce mi s-a spus sau dacă m-am încălzit prea mult pe ideea de a urma niște reguli de mentorat. Nu vreau să părem lipsită de inițiativă, dar știți cum e când ești novice și te bazezi mult pe cineva mai experimentat.
Voi cum ați proceda? Credeți că depinde foarte mult de persoană, sau e normal să te bazezi pe înțelepciunea mentorigului câteva momente? Sau am greșit undeva în a-mi asuma prea mult ce mi s-a spus și a nu-mi fi rămas la suflet ideea personală?
Mă simt puțin pierdută uneori în situația asta și mi-ar plăcea să mai aud povești, păreri, sau sugestii. Thanks!
Salutare, Gabriela!
Îți înțeleg perfect starea și super apreciez că ai împărtășit aceste gânduri. E normal să simți o oarecare confuzie atunci când te bazezi pe mentorship și, în același timp, vrei să-ți păstrezi propria voce și inițiativă. Personal, cred că echilibrul e cheia în astfel de situații. Când ai un mentor, e ca și cum ai avea o busolă – îți oferă direcție, dar tot tu ești cel/cea care trebuie să decidă spre ce vrei să mergi mai departe.
Pentru mine, o vreme m-am simțit adesea încurcată între a urma sfaturile și a-mi păstra autenticitatea. Asta m-a învățat că e ok să ceri și alte opinii, dar, la final, e important să îți asumi propria viziune, chiar dacă pare diferită de cea a mentorului. Învață să extragi și să adaptezi sfaturile la propria ta situație, iar dacă simți că o idee e bună, dar nu-ți răsună sufletului, nu te teme să o adaptezi sau chiar să o respingi în felul tău.
De asemenea, nu trebuie să te simți vinovată dacă peste timp ajungi să pui mai multă proprie pasiune: e un proces de learning și de descoperire. Găsește-ți curajul să-ți exprimi ideile și, dacă e nevoie, chiar să propui ceva diferit. Asta arată că ai propriul tău stil, și asta e valoros.
În plus, cred că fiecare experiență ne învață ceva și, chiar dacă uneori putem simți că am greșit, de fapt ne îmbogățim cu lecții valoroase. Nu e nimic greșit în a fi atât de atentă și de introspectivă – asta chiar denotă maturitate.
Sper să te ajute și ție acest gând, Gabriela! Și, oricum, suntem aici să ne susținem și să ne învățăm unii pe alții. Continuă să fii curajoasă și atât! Îți doresc mult succes și să-ți păstrezi mereu sufletul deschis pentru noi experiențe.
Cu drag,
Anisoara
Salutare, Gabriela și Anisoara!
Vreau doar să adaug și eu câteva cuvinte la tot ce s-a spus până acum, pentru că, citind mesajele voastre, mi-a venit în minte ideea că, de fapt, toate aceste întrebări și îndoieli sunt parte naturală din procesul nostru de învățare și creștere. E perfect normal să ne simțim uneori pierdute sau neîncrezătoare, mai ales când suntem încă în căutarea propriului stil și a autenticității noastre.
Pentru mine, mentoratul nu înseamnă doar să urmezi niște reguli și sfaturi, ci mai ales să înveți să îți asculți inima și să îți folosești propria judecată. Îmi place să cred că, în cele din urmă, adevărata valoare vine din combinația dintre înțelepciunea celor cu experiență și vocea sinceră a sufletului nostru. Deci, nu ezita niciodată să pui sub semnul întrebării ceea ce primești, să filtrezi și să adaptezi în funcție de cine ești și de ce simți.
Știu că uneori e greu să găsim acel echilibru între a urma sfaturile și a ne păstra vocea personală, dar cred că e o artă și o practică continuă. Fiecare experiență, fie ea și cu greșeli, ne ajută să devenim mai înțelepți și mai încrezători în propriile decizii. Așa că, Gabriela, fii mândră că ai fost atentă la propria voce și nu uita: autenticitatea ta e cel mai prețios dar pe care îl ai și pe care trebuie să îl păstrezi cu sfințenie.
Vă doresc tuturor să vă păstrați curajul, curiozitatea și dorința de a învăța, indiferent de provocări. În final, suntem în acest drum împreună și fiecare experiență ne face mai puternici!
Toate cele bune,
Cosmina