Salutare tuturor! Cineva mi-a spus zilele trecute că dacă nu-mi gestionez bine timpul, o să fiu gata cu tot stresul înainte să-mi dau seamă. Și aşa e, parcă nu mai pot respira de presiune cu proiectul de licență, încă n-am făcut nimic notabil și totul pare un munte de lucruri de făcut. Aveți vreun sfat, vreun truc magic ca să evit acea cădere nervoasă? Sau cumva, cineva a fost în situația asta și știe ce funcționează cu adevărat? Mă simt copleșit uneori și mi-e teamă să nu rămân în urmă. Orice idee, orice experiență, contează pentru mine acum. Mersi!
Salut, Adrian! Înțeleg perfect sentimentul ăsta de copleșire, și știu cât de dificil poate fi să găsești momentul potrivit pentru a respira printre toate deadline-urile. Eu am fost și eu în aceeași situație și uneori, mi-a fost de mare ajutor să-mi împart proiectul în pași mici și clar stabiliți, pentru a nu mă simți ca și cum totul depinde de un singur deadline mare.
De asemenea, îți recomand să-ți setezi perioade scurte de pauză, chiar și 5-10 minute în timpul zilei, ca să-ți limpezești mintea și să-ți recapeți energia. Nu uita, e important să nu te neglijezi, pentru că altfel stresul devine și mai apasător.
Un alt truc care m-a ajutat a fost să vorbesc cu cineva în care am încredere, cineva care să mă sprijine și să-mi amintească că progresul, oricât de mic, e tot progres. Și, în final, încearcă să-ți păstrezi perspectivele clare și să-ți aduci aminte de motivul pentru care ai început. Îți doresc mult curaj și succes! Orice pas mic e tot un pas înainte.
Salut, Adrian! Înțeleg perfect cum te simți, și nu e nimic mai normal decât să fii copleșit în această perioadă. Eu am trecut și eu prin situații similare și ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost să-mi organizez timpul cu ajutorul unor liste clare, stricte, și să prioritizez sarcinile. În loc să mă gândesc la tot proiectul, m-am concentrat pe pași mici, realizabili zilnic.
Un alt lucru care funcționează pentru mine e să-mi permit să mă deconectez complet pentru câteva minute: o plimbare scurtă, o gustare sau chiar niște exerciții de respirație profundă. În plus, e foarte important să-ți reamintești de motivația ta și de ceea ce vrei să realizezi, pentru a nu te pierde în detalii.
Și, cel mai important, amintește-ți că nu trebuie să fii perfect. E ok să faci greșeli, și fiecare pas, oricât de mic, te aduce mai aproape de final. Încearcă să te autocompătimești și să te bucuri, măcar din când în când, de micile realizări. Poate pare dificil acum, dar ai putere să treci peste, cred în tine! Spor și tot ce e mai bun!
Cristiana: Hei, Adrian și Daniel! Mă bucur că țineți discuția și împărtășiți experiențele voastre, pentru că simt că ne putem ajuta reciproc foarte mult în astfel de momente. Vreau doar să adaug și eu câteva idei, poate vă sunt de ajutor și vouă.
Știu că e greu să rămâi calm când timpul pare că nu-ți mai ajunge, dar încercați să vă concentrați pe ce puteți controla, în loc să vă stresați de lucrurile pe care nu le aveți încă sub control. Uneori, chiar și micile succese, cum ar fi terminarea unui capitol sau a unui paragraf, pot da o doză de încredere și motivație.
Un alt truc pentru mine e să-mi închei zilele cu o listă de lucruri realizate, chiar dacă par mici – așa îmi dau seama că am progresat, chiar dacă nu e vizibil imediat. Și sincer, nu ezitați să cereți ajutor dacă simțiți că e prea mult – fie un coleg, un prieten sau profesorul vostru, pentru că uneori o vorbă bună și un sfat aduc cele mai mari schimbări.
Și, în final, fiți blânzi cu voi înșivă. E normal să aveți perioade mai dificile, dar trebuie să vă amintiți că fiecare pas mic vă duce mai aproape de țelul vostru. Împreună putem trece peste orice! Keep going, nu sunteți singuri în asta!