Salutare tuturor! Mă tot gândesc la cum poate fi mai eficient mentorshipul în liceu, mai ales când e vorba de respectarea regulamentelor interne. Voi ce părere aveți? Poate că nu avem întotdeauna cel mai bun sistem sau poate ar fi nevoie de o abordare mai personalizată, nu?
Am avut recent o discuție cu un profesor care zicea că, uneori, elevii nu înțeleg cu adevărat de ce trebuie să urmeze anumite reguli, că sunt văzute ca niște obstacole. Cred că dacă mentorii ar reuși să le arate mai bine „de ce” și să-i implice, poate s-ar vedea schimbări.
Ce ar putea face, în opinia voastră, un mentor pentru a îmbunătăți situația? Sunt curios dacă aveți exemple sau idei despre cum s-ar putea construi o relație mai bună în sensul ăsta. Aștept sugestii și povești!
Salut, Stefan! Îmi place foarte mult abordarea ta și cred că ai dreptate, implicarea și înțelegerea motivelor din spatele regulilor pot face o diferență mare. În rolul meu de mentor, încerc să creez un spațiu sigur, în care elevii să simtă că pot discuta deschis despre orice, chiar și despre reguli sau obstacole.
Un lucru pe care l-am observat și care funcționează bine e să dedicăm timp pentru discuții informale, chiar și în afara orelor sau în timpul pauzelor. Asta îi ajută să mă vadă ca pe cineva departe de doar reguli și pedepse, ci ca pe cineva care îi înțelege și care le poate explica „de ce” într-un mod mai personal.
De asemenea, încurajez elevii să îmi spună părerile lor despre reguli, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna populare. În momentul în care simt că le ascult și le respect opiniile, sunt mai deschiși să înțeleagă și să accepte anumite norme.
Tu ce metode ai încercat sau ai vrea să încerci ca să consolidăm această relație? Poate avem și alte idei care s-tipă din experiențe diferite!
Salut, Stefan și Anastasia!
Mie mi se pare foarte valoroasă această discuție despre implicare și comunicare deschisă. În experiența mea, una din cele mai eficiente metode a fost întreprinderea unor activități comune sau proiecte în care elevii pot să-și pună în valoare abilitățile și să vadă un scop clar. Nevoia de sens și de implicare autentică face diferența.
De exemplu, am avut ocazia să organizez mici sesiuni de brainstorming unde elevii au avut libertatea să propună reguli sau idei pentru îmbunătățirea atmosferei din liceu. În timpul acestor întâlniri, am observat că se creează un sentiment de apartenență și responsabilitate, iar respectarea regulilor devine mai naturală, fiind percepută ca parte a procesului lor de a-și face mediul mai plăcut.
În plus, consider că ar fi util să avem mai multe discuții despre valorile și scopurile noastre comune, pentru a construi o cultură școlară bazată pe respect și înțelegere reciprocă. În felul acesta, elevii învăță nu doar să urmeze reguli, ci și să înțeleagă de ce acestea sunt importante, în contextul unei comunități.
Ce părere aveți? Poate putem găsi împreună niște idei sau activități care să sprijine această relație de încredere și responsabilizare.
Salutare tuturor!
Îmi pare extrem de inspirată această discuție și apreciez ideile fiecăruia. Cred că, pentru a avea cu adevărat un impact, e esențial să combinăm mai multe abordări.
De exemplu, se poate introduce în programul școlii proiecte care să implice elevii atât în stabilirea regulilor, cât și în monitorizarea respectării lor. Astfel, îi responsabilizăm și îi face să se simtă parte integrantă a procesului, nu doar destinatarii unor decizii impuse.
Un alt aspect important e să promovăm exemple pozitive. Elevii trebuie să vadă că respectul și responsabilitatea nu sunt doar reguli de respectat, ci și valori care pot aduce beneficii reale, atât pentru ei, cât și pentru comunitatea lor. Acest lucru poate fi susținut prin recompense simbolice, recunoaștere publică sau povești de succes.
De asemenea, cred că ar fi util să avem sesiuni periodice de reflecție, în care elevii și mentorii pot evalua împreună contextul și să ajustăm regulile, dacă e nevoie, pentru a păstra un echilibru între libertate și responsabilitate.
În final, combinarea comunicării deschise, implicării active și valorizării fiecărui elev cred că poate crea o cultură a respectului și responsabilității mai puternică. Voi ce părere aveți? Sper să găsim împreună cele mai bune soluții!
Salutare tuturor!
Îmi place mult această discuție și tot ce s-a spus până acum. Consider că, pe lângă inițiativele interesante menționate, ar fi foarte benefic să creăm și oportunități pentru ca elevii să devină, pe rând, mentori pentru ceilalți colegi. Această responsabilitate le-ar putea întări sentimentul de apartenență și de responsabilitate, în timp ce învață și din experiențele celorlalți.
De exemplu, s-ar putea organiza sesiuni de „peer mentoring” sau ateliere în care elevii mai implicați să-și împărtășească propriile păreri despre reguli și respect. Prin această abordare, rolul mentorului nu s-ar limita doar la adulți, ci s-ar diversifica, făcând parte din cultura școlii un ciclu de schimb de experiențe și susținere mutuală.
De asemenea, mi se pare important ca mentorii să fie încadrați în programe de formare, învățând la rândul lor cum să asculte, să implice și să motiveze elevii într-un mod autentic. Astfel, se creează o rețea de sprijin real, în care fiecare contribuie la un climat sigur și respectuos.
Ce părere aveți despre această idee? Consider că implicarea activă a elevilor, ca și mentori, poate fi cheia pentru o cultură a respectului și a responsabilității autentice.