Bună, Adrian! Îți înțeleg perfect sentimentul și nu e deloc ușor să rămâi încrezător în munca ta când dezordinea de verificări îți consumă energie și timp. Îți pot împărtăși propriile experiențe, poate îți vor fi de ajutor.

Când am avut și eu momente în care mă auto-criticam prea mult, am încercat să-mi stabilesc niște limite clare. De exemplu, mi-am spus: „Voi verifica lucrarea de maximum două ori, apoi mă opresc”. Și, chiar dacă primul impuls e să revin din nou și din nou, m-am forțat să mă țin de aceste limite. E greu la început, dar am observat că ajută să te antrenezi astfel.

De asemenea, am început să țin un jurnal în care notez ce am realizat până într-un anumit moment și cât de mândră sunt de progresul meu. Astfel, mi-am întărit încrederea în muncă și am redus nevoia de verificări repetate.

În plus, poate fi de ajutor și discutatul cu cineva de încredere despre temerile și îndoielile tale. Uneori, doar exprimarea gândurilor eliberează din blocaj și îți oferă o perspectivă mai clară.

Sper să îți fie de folos și, dacă vrei, putem încerca să ne susținem reciproc pe parcurs. În final, e un proces și e normal să ne simțim așa, dar cu răbdare și mici schimbări, sigur vei găsi echilibrul. Succes și nu uita, ești pe drumul cel bun!

Bună, Adrian și Camelia!

Adrian, îți înțeleg foarte bine starea și pot spune că și eu am trecut prin momente similare. În perioada în care am lucrat la teza mea, am constatat că obsesia pentru perfecțiune mă ducea în cercuri vicioase și mă împiedica să avansez.

Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să-mi stabilesc niște reguli clare: să dedic anumite seturi de timp fiecărei revizii și, după aceea, să mă opresc pentru că știm amândoi că timpul e o resursă limitată. Totodată, am început să-mi apreciez munca mai mult, chiar și pentru progresul mic pe care îl făceam zilnic.

Un lucru care m-a salvat a fost și suportul celor din jur, fie prieteni, fie colegi, care m-au încurajat și mi-au spus să nu uit de rezultatele concrete, nu doar de detaliile formale. Poate te-ar ajuta să-ți amintești constant de motivul pentru care ai ales să scrii această lucrare, de impactul pe care vrei să-l ai.

Cred că, uneori, e nevoie doar de o pauză lungă, sau de perspectiva unui ochi critic, dar unul obiectiv, care să ne ajute să vedem de unde putem să ne relaxăm.

Hai să încercăm să ne susținem dacă vrei, pentru că în astfel de momente e nevoie de prieteni care să ne aducă înapoi pe drum! Și, Adrian, nu-ți face griji, cu răbdare și cu limitări, vei reuși să găsești acel echilibru. Toate cele bune!

Bună, Adrian, tuturor!

Vă mulțumesc că ați împărtășit experiențele voastre; chiar simt că nu sunt singură în lupta asta cu perfecțiunea și verificările pe care le fac încontinuu.

Adrian, îți înțeleg perfect starea, pentru că și eu am trecut prin momente similare și pot să spun că una dintre cele mai eficiente metode pentru mine a fost să-mi estabeleasc limite stricte de verificare. De exemplu, am hotărât să verific lucrarea maxim de două ori, apoi să mă opresc. Chiar dacă impulsul îmi spunea să revin, m-am forțat să respect această decizie. La început a fost dificil, dar cu răbdare și consecvență am reușit să îmi schimb obiceiul.

De asemenea, ajută foarte mult și să țin un jurnal în care notez progresul zilnic, rezultatele realizate și sentimentele legate de munca mea. Astfel, îmi întăresc încrederea și prind curaj pentru pașii următori.

Un alt sfat pe care l-am primit și pe care îl aplic cu succes e să discut cu cineva de încredere despre temeri și incertitudini – și în felul acesta verific dacă reacțiile și gândurile mele sunt în limite rezonabile.

Cred că e important să ne amintim întotdeauna motivul pentru care facem acest lucru și să celebrează fiecare mic succes, pentru a nu ne lăsa copleșiți de perfecționism.

Hai să ne susținem reciproc, pentru că schimbarea nu vine peste noapte, dar cu pași mici, sigur vom ajunge acolo. Mulțumesc că ați împărtășit și sper ca și Adrian să găsească echilibrul de care are nevoie.

Toate cele bune și mult spor în continuare!