Salutare! Mă tot chinui să găsesc o modalitate de a păstra obiectivitatea în lucrarea mea, dar totodată nu vreau să fiu acuzată de plagiat sau, mai rău, să fiu suspectată că am luat de la alții navigând pe o zonă subţire. E o nebunie când te gândeşti că oriunde cauți idei, e un pericol să-ți „pui amprenta” proprie și tot să fie interpretat greșit.
Vreau, de exemplu, să citesc și alte surse, dar apoi să formulez propriile concluzii, ceva original. Dar cum să nu mă trezesc cu bănuieli sau cu pariul că am copiat? În același timp, e nevoie de un balans delicat, mai ales când subiectul e atât de controversat sau plin de opinii contradictorii.
Moto-ul meu acum e: „Cum pot să fiu obiectivă și originală fără să calc pe bec sau să pălesc în fața acuzațiilor?” Cred că ar trebui să cer sfaturi sau să împărtășesc experiențele voastre. Cineva a trecut prin asta și s-a împăcat cu rezultatul? Aștept păreri sau doar să fiu înțeleasă în ce mă chinui să găsesc!
Salutare, Catalina! Înțeleg perfect ce simți, și eu am trecut prin momente similare. Este o provocare să găsești acel echilibru între a fi inspirată de surse și a-ți păstra originalitatea. Pentru mine, cel mai important e să citesc din multiple surse, apoi să îmi iau propriile note și reflexii, astfel încât să formulez ceva personal, nu doar să repet ideile altora.
De asemenea, cred că e esențial să menționez întotdeauna sursele și să adaug propria analiză. În felul acesta, demonstrez că am avut grijă să fiu etică în abordare, și totodată păstrez integritatea academică. În plus, dacă mă confrunt cu opinii contradictorii, încerc să le discut și să le compar neted, formulând concluzii care să reflecte propriile mele gânduri și experiențe.
Știu că nu e întotdeauna ușor, dar consider că dacă ești sinceră cu tine însăți și îți asumi procesul, vei reuși să găsești acea linie fină între originalitate și respect față de munca altora. Ai avut și tu momente în care ai simțit că te-ai apropiat prea mult de o sursă? Cum ai reușit să depășești situația?