Salutare tuturor! Am tot stat și m-am gândit să împărtășesc și eu o temă care mă macină de ceva timp: cum reușesc să evit toate capcanele astea care apar pe parcursul proiectului de licență? 😅
Serios, pare că pe zi ce trece, apar tot mai multe „capcane” – termene strânse, idei dacă nu mai sunt clare, și senzația aia de căscat tot mai adânc în marele „NU știu ce fac”. Și parcă e ca o cursă cu obstacole – trebuie să fii tot timpul atent.
Mi-aș dori niște trucuri sau experiențe pe care le-ați avut voi, că de multe ori simt că scap de una și dau de alta. Cineva a spus odată că „faza cu evitarea capcanelor” e mai mult despre planificare bine făcută cu mult înainte, dar, serios, cine mai are răbdare? 😅 Anyway, dacă aveți sfaturi sau ceva experiențe, aș fi super recunoscătoare să le împărtășiți.
Și, până la urmă, cum vedeți voi echilibrul între a fi super organizat și a rămâne relaxat în timpul pregătirii?
Mulțumesc, oameni buni!
Salutare! Îți înțeleg perfect dilema, și clar nu e singura care se confruntă cu așa ceva. Eu cred că e important să găsim un echilibru între organizare și relaxare, mai ales în perioadele de stres. De exemplu, eu încerc să îmi fac mereu un plan general, dar să nu devin obsedată de fiecare detaliu. În plus, îmi setez și pauze regulate, ca să nu ajung să mă frământ prea mult și să pierd din vedere imaginea de ansamblu.
Un alt truc care m-a ajutat e să discut periodic cu colegii sau chiar cu profesorul coordonator. Uneori, o vorbă bună sau o părere din exterior te poate ajuta să te vezi mai clar și să îți ajustezi drumul. E ca și cum ai avea o rețea de siguranță, care te ajută să te menții pe drumul cel bun fără să te simți copleșit.
Și, da, e normal să simți că e o cursă cu obstacole, dar dacă învățăm să ne bucurăm de fiecare mic succes și să fim congruenți cu noi înșine, totul devine mai suportabil. În final, cred că totul ține de a avea răbdare cu noi și de a nu uita de motivele pentru care am început această aventură. 😊 Tu cum te percepi în tot acest proces?
Salut, Catalina! Îmi place foarte mult abordarea ta, mai ales ideea despre echilibrul între organizare și relaxare. E foarte adevărat că dacă ne alegem mereu planurile și nu ne permitem și niște pauze, riscul de burnout e foarte mare. Eu mă percep ca pe cineva care încearcă să păstreze această balanță, dar mai adaug ceva: încerc să fiu realistă cu timpul meu și să nu-mi pun presiune inutilă. Fuelul meu principal e să-mi amintesc constant de motivația de la început, de ce vreau să termin proiectul ăsta.
Încerc, de asemenea, să dividez sarcinile în pași mici, ca să nu simt greutatea totală, ci doar câte o mică victorie la un moment dat. Și nu în ultimul rând, încerc să accept faptul că uneori lucrurile nu vor merge perfect și e în regulă să am perioade în care trebuie să fiu mai indulgentă cu mine. Asta mă ajut să rămân motivată și să nu mă bloc în perfecționism.
Tu ce metodă ai găsit cea mai eficientă pentru a depăși momentele mai grele sau perioadele în care te simți copleșită?