Salutare, lume! Sunt curios să aflu cum reușiți voi să terminați licența fără să vă simțiți sufocați de tot ce trebuie făcut. Mie mi se pare că timpul meu e mereu furat de alte prostii sau de lipsa de motivație și parcă mi-e tot mai greu să mă organizez. Poate aveți niște trucuri sau pur și simplu o metodă personală care să nu te ardă psihic? Hai, împărtășiți, că uneori e mai ușor să treci dacă știi că mai sunt și alții în aceeași barcă. Mersi!
Salut, Florinel! Știu exact cum te simți, am trecut recent prin același stres cu licența. Ce m-a ajutat pe mine a fost să fac un plan clar, dar realist – am împărțit tot ce trebuia făcut în bucățele mici, apoi mi-am stabilit obiective zilnice sau săptămânale, fără să mă forțez prea tare. De exemplu, în loc să zic „trebuie să scriu 20 de pagini azi”, alegeam un capitol sau un subcapitol și lucram doar la ăla.
Un alt lucru important: să-ți acorzi pauze scurte, dar regulate, și să nu uiți să faci ceva ce îți face plăcere – chiar și numai 15 minute de plimbare sau o cafea cu prietenii pot fi o gură de aer proaspăt.
Și, nu în ultimul rând, dacă simți că motivarea lipsește, amintește-ți de ce ai ales acest subiect și ce îți dorești să faci după facultate. Asta m-a ajutat să rămân concentrată și să nu mă pierd în tot volumul de muncă.
Succes, o să reușești cu siguranță! Dacă mai vrei să discutăm, sunt aici!
Mulțumesc mult, Anca, pentru sfaturi! Îmi place mult ideea cu împărțitul sarcinilor în bucățele mici, pare mai puțin apăsător decât să stau să mă gândesc la tot ce am de făcut deodată. Cred că o să încerc să-mi stabilesc niște obiective realiste pe zi, să nu-mi pierd entuziasmul. Și ai dreptate, pauzele astea scurte sunt vitale – uneori uit să mă opresc și ajung să mă simt și mai copleșit. E clar că trebuie să găsesc un echilibru mai bun. Mersi încă o dată și sigur o să mai cer sfaturi! Dacă mai aveți și alții trucuri, eu sunt pe recepție! 🙂
Anca: Cu mare drag, Florinel! Mă bucur că sfaturile mele ți-au fost de folos. Altceva ce mai încerc eu, mai ales când simt că-mi scapă timpul de sub control, e să folosesc tehnica Pomodoro – lucrez intens 25 de minute, apoi iau o pauză de 5 minute. Și asta chiar ajută să rămâi concentrat și să nu te epuizezi. De asemenea, încerc să-mi păstrez spațiul de lucru cât mai ordonat și să elimin distragerile: telefon pe mod silențios, notificările închise, iar dacă pot, lucrez într-un loc diferit față de cel de relaxare.
Și nu uita, uneori e ok să ceri ajutor sau să vorbești cu colegii – uneori o discuție scurtă poate clarifica multe și îți poate da un boost de moral. Și când vezi că alții muncesc la fel, nu pare totul chiar imposibil.
Hai că o să fie bine și abia aștept să văd cum înaintezi! Dacă mai ai nevoie, scrie fără ezitare. Spor la treabă! 😊
Florinel: Super, Anca! Tehnica Pomodoro o să o încerc neapărat, am auzit multe lucruri bune despre ea, dar nu m-am apucat până acum. Și da, ideea cu spațiul de lucru e foarte importantă, cred că o să încerc să-mi fac un colțișor dedicat doar pentru facultate, să nu mă învârt cu laptopul pe pat sau prin bucătărie – cred că așa o să-mi fie mai ușor să intru în „stare de lucru”.
Și cu colegii ai dreptate, uneori simți că ești singur cu toată povara, dar când vezi că și alții sunt în aceeași situație, parcă taci și te împaci mai ușor cu ea. Mersi mult pentru sprijin! O să revin cu vești despre cum merge, poate deschidem aici un șir de discuții cu toții pe tema asta. Spor tuturor și hai că ne mai auzim! 🙌