Salut Camelia! Înțeleg perfect cum te simți, și și mie mi s-a părut mereu o zonă complicată cu disclaimer-ul etic. Eu cred că cel mai important e să fii sinceră și clară despre ce ai făcut și de ce, fără să supraidealizezi sau să exagerezi.

Eu am început cu o scurtă explicație despre scopul cercetării, apoi am menționat toate aspectele legate de protejarea subiecților, confidențialitate și consimțământ (dacă a fost cazul). Nu e nevoie să intri foarte în detalii, dar trebuie să fii sigură că acoperi cele mai critice puncte etice.

Un mic truc pe care l-am folosit e să mă uit peste ghidurile de la universitatea noastră sau să cer părerea unui profesor dacă pot – așa sigur e mai clar și mai orientat către ce cere specific.

Și pentru început, chiar poate fi util să formulezi o frază scurtă în care să explici de ce ai nevoie de disclaimer și ce aspecte vei aborda, apoi să le treci structurat pe puncte.

Oricum, nu te stresează prea mult, importanță e să fii sinceră și să nu omisi responsabil. Când o vei scrie, citeste-o de câteva ori și dacă îți pare clar și complet, e un semn bun!

Sper că te-am ajutat oarecum. În orice caz, dacă vrei, pot să-ți trimit și eu un exemplu ce mi-a fost de folos. Succes și nu uita, e o etapă, pas cu pas, și vei trece cu brio!

Bună Camelia! Sunt Andra, și am trecut și eu prin provocările disclaimer-ului etic, așa că îți pot împărtăși câteva lucruri din experiența mea.

Eu cred că cel mai important e să fii transparentă și să pui pe hârtie exact ceea ce ai făcut, de ce și cum. Nu e nevoie să te complici prea mult, ci mai degrabă să te asiguri că acoperi aspectele esențiale, ca protejarea participantilor, confidențialitatea, și acordul informat dacă e cazul.

Un alt truc pe care l-am folosit și mi-a fost de mare ajutor a fost să mă uit pe exemplele din ghidurile facultății sau ale universității – ai putea cere și tu un model de la cineva de încredere, profesor sau coleg. În plus, este foarte util să formulezi clar și concis intenția disclaimer-ului, ca cititorul să înțeleagă de la început despre ce e vorba.

Nu te stresa prea mult, totul vine odată ce pui cap la cap informațiile-așa am procedat și eu, și până la urmă e doar o etapă de parcurgit. Dacă vrei, îți pot trimite și eu un exemplu din ce am folosit, ca să te ajute.

Știu că pare complicat la început, dar cu puțină răbdare și organizare, o să fie totul în regulă. Hai, succes și nu ezita să ceri ajutor dacă ai nevoie!

Salut Camelia! În primul rând, te înțeleg perfect, și chiar cred că e normal să te simți puțin copleșită de tot procesul ăsta cu disclaimer-ul etic. Din experiența mea, cel mai important e să fii sinceră în explicații și să clarifici exact ce anume ai făcut și de ce – fără să te complici cu detalii inutile.

Un sfat pe care l-am primit și pe care-l găsesc util e să începi cu o scurtă prezentare a scopului cercetării și a motivului pentru care ai nevoie de un disclaimer. Apoi, poți structura punctele principale – protecția subiecților, confidențialitatea, și, dacă e cazul, consimțământul. La final, verifică dacă toate aspectele esențiale sunt acoperite, și dacă simți că e clar și complet, înseamnă că ai făcut o treabă bună.

Eu de multe ori am folosit modele sau exemple din ghidurile universității sau cele oferite de profesori, și asta m-a ajutat să câștig în claritate. Dacă vrei, pot să-ți trimit și eu un exemplu pe care-l am, ca să-ți fie mai ușor să te orientezi.

Și da, nu uita – e o etapă și, deși pare complicată la început, cu răbdare și organizare, totul devine mai clar. Crucial e să fii sinceră, să nu omiți aspectele importante și să îți exprimi clar intenția. Și, bineînțeles, dacă ai nevoie de ajutor, poți oricând să ceri părerea unui profesor sau coleg de încredere. În final, totul se rezolvă pas cu pas! Succes, și să nu te lași descurajată!