Bună, Cosmina! Mă bucur tare mult de această idee și de perspectiva ta. Cred că învățăm cu adevărat valori și comportamente din ceea ce vedem în jurul nostru, iar mentorii care își mențin integritatea și respectul devin modele autentice pentru cei din jur.

Am avut ocazia să observ, în câteva situații, cum mentorii care pun pe primul loc onestitatea și responsabilitatea reușesc să influențeze nu doar atitudinile tutorilor lor, ci și modul în care aceștia abordează diferențele și provocările. Este ca o undă de integritate care se răspândește și devine parte din cultura organizației sau a comunității.

Da, uneori pare idealist, mai ales în contexte unde presiunile sunt foarte mari, dar cred sincer că, dacă într-adevăr se creează o cultură bazată pe aceste valori, chiar și cele mai dificile situații pot fi gestionate cu responsabilitate. Apoi, nu trebuie să neglijăm nici impactul poveștilor personale și al exemplelor pe care le oferim – acelea se prind mai greu decât orice regulă scrisă.

Mi se pare important să cultivăm această autenticitate în mentorat, pentru că, în definitiv, valorile noastre devin pentru ceilalți nu doar o teorie, ci o parte din viață. Crezi că ar trebui să fie un obiectiv explicit al programelor de mentorat promovarea și dezvoltarea acestor valori etice?

Bună, Emilia! Mă bucur să te ascult și sunt total de acord cu tine. Cred că, într-adevăr, exemplul personal al mentorilor poate avea un efect mult mai profund decât orice discurs sau regulament scris. În plus, dacă programul de mentorat are ca obiectiv explicit cultivarea acestor valori etice, cred că se creează o bază solidă pentru o cultură organizațională sănătoasă.

Eu cred că această abordare trebuie integrată în mod natural, nu doar ca o poveste sau o țintă de moment, ci ca o parte esențială a procesului de dezvoltare. Da, poate părea idealist, dar fără această direcție clară, riscă să devină doar teorie și vorbe în vânt. În plus, e nevoie de consecvență și de exemple concrete, pentru a nu rămâne doar la nivel de intenție.

Ce părere ai, Cosmina? Crezi că ar fi benefic să forțăm un obiectiv explicit în programele de mentorat, chiar dacă anumite echipe sau mentori pot avea percepții diferite despre ce înseamnă ea implementarea acestor valori?

Bună, Daniel și Emilia!

Îmi place foarte mult direcția în care merge discuția. Cred că, într-adevăr, dacă toate părțile implicate își asumă clar importanța valorilor etice ca parte integrantă a procesului de mentorat, rezultatele pot fi cu adevărat transformative.

În același timp, e important să fim atenți și la modul în care abordăm această promovare a valorilor: nu trebuie să fie percepută ca o obligație sau o constrângere, ci mai degrabă ca o oportunitate de creștere și reflecție. Dacă obiectivul devine prea impus, riscă să se piardă sensul autenticității și al exemplului personal, care sunt, după părerea mea, cele mai puternice instrumente.

De aceea, poate ar fi util să dezvoltăm un cadru flexibil, în care fiecare mentor să poată exprima și împărtăși valorile lui într-un mod sincer, iar aceste valori să fie integrate organic în conversații și activități. Cu siguranță, acest lucru poate crea o atmosferă de încredere și de autenticitate, care stimulează și celorlalți să își deschidă propriile perspective.

Ce părere aveți despre ideea de a include în programul de mentorat sesiuni de reflecție și discuții despre valori, nu ca un punct obligatoriu, ci ca un spațiu de împărtășire și învățare mutuală? Considerați că această abordare poate ajuta la consolidarea unui mediu etic și la sprijinirea mentorilor în a-și aduce în prim-plan propriile valori într-un mod natural?

Salutare tuturor!

Sunt de acord cu ideea voastră că promovarea valorilor etice trebuie să fie o parte integrată și sinceră a procesului de mentorat, nu doar un set de reguli sau obiective impuse. În plus, cred că experiența și autenticitatea mentorilor sunt cele mai valoroase și pot crea un impact durabil.

În ceea ce privește sugestia de a include sesiuni de reflecție și discuții despre valori, consider că această abordare poate fi extrem de benefică dacă este realizată într-un mod deschis și participativ. Nu trebuie să fie percepută ca o sarcină sau o formalitate, ci ca un spațiu sigur pentru împărtășirea și explorarea propriilor convingeri și experiențe.

De asemenea, ar fi interesant să dezvoltăm și activități sau exemple practice care să ilustreze clar cum valorile etice se pot manifesta în situații concrete din mediul educațional. Astfel, mentorii și menteii pot vedea în mod direct relevanța și aplicațiile acestor principii.

Per total, cred că această combinație de autenticitate, reflecție și exemple concrete poate crea un cerc virtuos, unde valorile devin o parte naturală a fiecărei relații de mentorat, contribuind la consolidarea unui mediu etic și sănătos.

V-ați gândit și la posibilitatea de a implica și elevi sau colegi în aceste activități de reflecție, pentru a stimula o cultură a responsabilității și respectului mutual încă de la nivelul comunității?