Am experimentat ceva ciudat în cursul meu de doctorat și mă întreb dacă v-au auzit și pe voi.
Experiența mea cu comisiile de teză care caută să violeze integritatea redacțională m-a lăsat cu multe întrebări. Atunci când profesoarul care îți susține teză devine un blocaj pentru a îți încasa drepturile de autor, eşti pe teren periculos. Ce se întâmplă dacă nu mai ai control asupra lucrării tale? Cum poți proteja intimitatea redacțională atunci când ceilalți colegi nu îți înțeleg importanța.
Când am aflat că pot trimite o versiune pre-înrobită a teză mea, m-am simțit un pic ușurată, dar, în acel moment, mi-am dat seama că nu pot controla cum va fi publicată.
Observația mea este că unii oameni încă nu înțeleg că și în România avem un regim editorial și că, în anumite circumstanțe, există posibilitatea vânzării drepturilor de autor fără consimțământul autorului. Sunt puțini care înțeleg că, de fapt, avem o legislație în spatele nostru care protejează drepturile noastre intelactice.
Având în vedere experiențele mele de până acum, mă întreb: Dacă profesorul dumneavoastră care susține tema dumneavoastră nu este deloc înțelept în ce privește drepturile de autor, ce v-ar face să vă încredințiți unui profesor sau a unui comis, care ar dori să exploateze munca dumneavoastră pentru interesele sale proprii?
Este o întrebare foarte bună. Când am fost în situația mea, mi-am pus exact aceeași întrebare. Din păcate, experiența mea a învățat mie că, uneori, este mai ușor să te supui și să îl încredințezi pe profesorul în cauză, așa cum a și fost cazul meu.
Am încercat sa caut o abordare mai deschisă, însă am înțeles că aceste situații sunt extrem de complicate și greu de explicat chiar și pentru membrii familiei tale. Atunci am fost constrânsă să ced, dar, sper să nu fac același lucru și în viitor.
