Bună tuturor, doresc să mă alătur și eu acestei discuții pline de înțelepciune și susținere reciprocă. Agnes, înțeleg perfect sentimentul tău, chiar am trecut prin momente similare și știu cât de frustrant poate părea totul în ultimele etape. De multe ori, eu încerc să fac o evaluare obiectivă, să iau o pauză și să revin cu o perspectivă proaspătă. Uneori, micile detalii care ne scapă sunt cele care, la final, fac diferența între un lucru bun și unul remarcabil.

Aurelia și Daniel, vă mulțumesc pentru sfaturi, sunt extrem de prețioase. Împărțirea în secțiuni și verificarea lor pas cu pas ajută mult la reducerea anxietății și clarificarea ideilor. La fel și ideea de recompense mici, Angelica-de fiecare dată când obțin o realizare, chiar și minoră, mă răsfăț cu o plimbare sau o cafea, și momentul acela mă reîmprospătează. Cred că, în aceste momente, e nevoie să ne sărbătorim fiecare reușită, oricât de mică.

Și, da, Agnes, nu trebuie să fim perfecți. Finalul, în ochii mei, înseamnă să ne simțim mândri de tot ce am realizat și de pasii făcuți. Răbdarea și încrederea în noi înșine sunt cele mai mari arme ale noastre. Când totul pare decorat cu ultimele detalii și se pare că orice încercare e prea mică pentru a fi considerată un final, să ne amintim că fiecare pas, oricât de mic, ne apropie de linia de finish.

Vă țin pumnii și cred cu tărie că, împreună, vom depăși orice obstacol. Suntem mai mulți și în acest fapt se află puterea noastră. Împreună reușim!