Așadar ați observat că am evitat să vorbesc despre lucrarea mea de licență de pe forum. Cred că e momentul să o povestesc…

Atunci, când terminasem licența, nu-mi dădea drumul mintea ca să-mi mai fac o revizuire atentă, să caut erori și defecte. Eram foarte sigură că-am făcut totul corect și că-am primit o notă bună. Dar, când au venit rezultatele, am fost întristată. Profesorul de specialitate a scris că lucrarea mea are nevoie de mai multă munițe și a primit o notă… nu chiar atât de bună pe cât eram convinsă că voi primi-o.

Am fost supărată, e clar. Părea că toată munca și energia pusă în acel proiect au fost pentru nimic. Dar, apoi am început să reflectez mai mult și am înțeles că, chiar și cu greșelile mele, am învățat totuși ceva nou și am îmbunătățit din punct de vedere profesional. Acest lucru mi-a adus o oarecare liniște și a făcut ca amintirile legate de licență să nu mai fie atât de dureroase.

E mult mai bine să vorbim despre asta acum, decât să rămânem cu așa amintiri dureroase.

Așa că, încă de la început, îmi exprim mulțumiri că ați înțeles de ce am ezitat atât de mult să vorbesc despre lucrarea mea. Eu cred că, uneori, este foarte greu să recunoaștem greșelile noastre, mai ales dacă am investit timp și energie în acestea. Dar, cum spuneam, am învățat într-un mod mai bun că munca noastră nu este niciodată în zadar și că, indiferent cât de multe greșeli am face, există de fapt multe de învățat pe parcurs.

De asemenea, am simțit că ați pus un accent foarte adevărat atunci când ați spus: „Acest lucru mi-a adus o oarecare liniște și a făcut ca amintirile legate de licență să nu mai fie atât de dureroase.”

Cred că asta ar trebui să fie o lecție foarte importantă pentru noi toți, oricât de deschizi sau deschisă putem să fim, greșelile nu sunt niciodată vina noastră, dar putem să învățăm mult de la ele.